In conditiile globalizarii si extinderii tranzactiilor transfrontaliere, schimbul de informatii a devenit o necesitate, fiind o masura impusa si acceptata in cadrul Uniunii Europene, cat si in relatia cu statele din afara Uniunii Europene, pentru combaterea evaziunii fiscale. Astfel, actiunile administratiilor fiscale nu mai raman limitate la teritoriul dintre granitele nationale, asa cum s-a intamplat in trecut. Avantajele acestui mecanism sunt claritatea asupra rezidentei fiscale si obtinerea unor informatii consolidate globale asupra veniturilor obtinute, dar exista si un dezavantaj substantial: anul fiscal diferit de anul calendaristic pentru unele state.
Schimbul de informatii se poate face sub trei forme: la cerere, spontan sau automat. Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) are o lunga istorie de lucru cu privire la combaterea evaziunii fiscale si formele de schimb de informatii, iar articolul 26 din Conventia-model a OCDE ofera o baza pentru toate cele trei forme de schimb de informatii.
Codul de Procedura Fiscala, ce transpune la nivel national Directiva 2014/107/EU privind schimbul automat obligatoriu de informatii in domeniul fiscal incepand cu anul trecut, asigura o mai mare transparenta administratiilor fiscale asupra situatiei persoanelor fizice. Situatia veniturilor din salarii, remuneratiile administratorilor, produsele de asigurari de viata, situatia conturilor financiare, veniturile din pensii, informatia despre bunurile imobile si veniturile din instrainarea acestora este astfel accesibila organelor fiscale din fiecare tara membra UE.
Cu toate acestea, exista cateva situatii in care contribuabilii nu pot sa se conformeze procedurilor declarative anuale datorita lipsei de documente justificative, intrucat, in anumite state, anul fiscal nu corespunde cu cel calendaristic.
Un astfel de caz este intalnit de persoanele fizice care obtin venituri in Marea Britanie, unde veniturile obtinute anual sunt raportate in doua declaratii anuale (de ex. anul calendaristic 2016 este acoperit de doua declaratii fiscale din Marea Britanie: aprilie 2015 - aprilie 2016, respectiv aprilie 2016 – aprilie 2017, cu termen de inregistrare mult dupa termenul anual din Romania).
Astfel, multe persoane rezidente fiscal in Romania prefera sa nu depuna declaratiile de venit anuale si in tara noastra pentru a evita emiterea unor decizii de impunere eronate ce nu pot fi contestate in timp util. In cazul de fata, datorita lipsei documentatiei ce reflecta impozitul pe venit platit in Marea Britanie care trebuie recunoscut in scop de credit fiscal, evitandu-se astfel dubla impunere a aceluiasi venit in doua state diferite, riscul cu care se confrunta aceste persoane include amenda pentru nedepunerea in termen a declaratiei anuale de venit in Romania si chiar un control fiscal preliminar pentru veniturile a caror sursa nu a fost identificata pentru sume ce depasesc echivalentul a 50.000 RON.
Urmeaza o perioada de doi ani de negocieri privind conditiile iesirii Marii Britanii din Uniunea Europeana, cu implicatii profunde - nu doar pentru Marea Britanie, dar si pentru Europa ca intreg, implicit Romania.
Ramane de vazut care vor fi mecanismele agreate pentru usurarea raportarii veniturilor anuale, precum si modificarile legislative cu privire la schimbul de informatii in acest sens, tinand cont si de candidatura Romaniei la OCDE.
