Noua directiva UE nr. 2019/1937 referitoare la denuntarea incalcarii regulilor a fost transpusa incepand de la finalul anului trecut in legislatia statelor membre, care sunt obligate sa adopte legi si reglementari care sa asigure protectia avertizorilor de integritate (whistleblowers) si sa permita canale sigure de raportare in institutiile publice si private. Toate entitatile juridice cu mai mult de 50 de angajati sau cu o cifra de afaceri anuala de peste 10 milioane de euro trebuie sa implementeze canale interne de raportare, in temeiul acestei directive UE. Pentru companiile cu peste 250 de angajati, directiva se aplica incepand din decembrie 2021, iar pentru cele care au intre 50 si 249 de angajati, directiva se va aplica incepand din decembrie 2023. Aceasta directiva privind protectia avertizorilor de integritate a fost initial adoptata de catre Uniunea Europeana in anul 2019, iar urmatorii doi ani au oferit celor 27 de state membre timp pentru a se conforma prevederilor.
Cu toate acestea, pana in mai 2022, doar opt state membre au adoptat legi de transpunere (Cipru, Danemarca, Franta, Suedia, Portugalia, Lituania, Malta si Letonia), in timp ce un numar de 18 state sunt inca mentionate ca fiind intarziate. Despre cel de-al 27-lea stat, Ungaria, EU Whistleblowing Monitor mentioneaza ca „nu a inceput“ demersurile. Observand stadiul din prezent, directiva nu poate fi considerata complet transpusa in niciuna dintre tari, prin urmare, Comisia Europeana a initiat o serie de proceduri privind incalcarea dreptului comunitar (cazurile pot fi urmarite pe sectiunea online dedicata deciziilor privind constatarea neindeplinirii obligatiilor).
Care este situatia Romaniei?
Romania a inregistrat un oarecare avans privind transpunerea legii, intrucat Guvernul Romaniei a adoptat un proiect de lege privind protectia avertizorilor de integritate, denumit „Propunere legislativa privind protectia avertizorilor in interes public”, pe care l-a inaintat Parlamentului pentru a-l transpune ulterior in legislatia nationala. Insa data intrarii in vigoare a acesteia, asa cum prevedea proiectul de lege, si anume 31 martie 2022, a fost cu mult depasita.
In acelasi timp, este important de subliniat ca numeroase companii autohtone iau deja masuri pentru elaborarea unor politici interne de raportare si pentru analizarea pietei furnizorilor de servicii in acest domeniu.
Incalcarile neraportate devin probleme in organizatie si pot fi daunatoare pe termen lung. Este imbucurator ca numeroase companii au curajul sa implementeze programe eficiente de avertizare pentru a gestiona astfel de chestiuni legat de angajatii lor si de organizatii in ansamblu. De asemenea, este promitator faptul ca noua directiva UE pune presiune asupra companiilor sa infiinteze o linie sigura de raportare. Pe termen mediu si lung, cu sustinere din partea managementului, astfel de linii de raportare se vor dovedi, cu siguranta, valoroase pentru businessurile din Uniunea Europeana.
Ce este, de fapt, un whistleblower?
Avertizorul este persoana care dezvaluie informatii referitoare la nereguli ce ar putea dauna organizatiei sau sentimentului de incredere din cadrul acesteia ori chiar increderii in organizatie in ansamblu. Astfel de dezvaluiri sunt facute fie intern, reprezentantilor independenti ai organizatiei, fie extern, autoritatilor guvernamentale relevante. Mai trebuie mentionat un aspect de care companiile trebuie sa tina cont: in absenta unui canal sigur de raportare, exista riscul ca avertizorii care ar dori sa denunte abateri grave sa decida sa le faca publice, prin intermediul mass-media, pentru ca simt ca nu au alta optiune.
Avertizorii de integritate au un rol important in protejarea interesului public, aspect dovedit prin situatiile grave dezvaluite in trecut, cum ar fi cazurile de evaziune fiscala (spre exemplu LuxLeaks si Panama Papers) si cazurile de spalare de bani (de exemplu, scandalul Danske Bank). Denuntarea este una dintre cele mai eficiente modalitati de a detecta si de a preveni coruptia, precum si cazuri de malpraxis. Prin urmare, este esential ca anonimatul avertizorului sa fie protejat, nu numai in vederea prevenirii represaliilor impotriva acestuia, ci si pentru a-i da incredere ca vocea sa va fi auzita.
Din nefericire, avertizorul se confrunta adesea cu represalii din partea angajatorului dupa ce semnaleaza nereguli. Potrivit unui studiu efectuat de profesorii de la Universitatea Bradley, aproape doua treimi dintre avertizori au suferit urmatoarele forme de represalii: 69% si-au pierdut locul de munca sau au fost fortati sa demisioneze, 64% au primit evaluari negative privind performanta lor la locul de munca, 68% au fost monitorizati mai indeaproape de catre supraveghetori, 69% au fost criticati sau ostracizati de catre colegii de lucru, iar 64% au fost pusi pe „lista neagra” in tentativa de a obtine un alt loc de munca.
Tinand cont de noua directiva UE, ce serveste drept catalizator, mult mai multi avertizori se vor simti mai in siguranta si incurajati sa ia pozitie si sa expuna abaterile, in timp ce organizatiile sunt sprijinite in vederea constituirii infrastructurii ce faciliteaza integrarea acestui nou regulament, Directiva UE nr. 2019/1937 privind denuntarea.
