In ultimii ani, am asistat la cresterea numarului de companii care pregatesc situatii financiare conform Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS), ca urmare a introducerii acestei obligativitati prin legislatie. Incepand cu 1 ianuarie 2023, aceste standarde isi vor largi aria de aplicabilitate si vor avea un impact si asupra institutiilor financiare nebancare (IFN).
Proiectul de implementare a standardelor IFRS in cadrul IFN-urilor este pe lista prioritatilor organizatiilor vizate, dupa ce termenul de implementare a fost amanat anul trecut pana pe 1 ianuarie 2023 prin Ordinul BNR nr. 3/2020.
Daca pentru exercitiul financiar al anului 2019, IFN-urile au avut posibilitatea sa intocmeasca bilantul si contul de profit sau pierdere in conformitate cu cerintele IFRS, dar fara a avea obligativitatea de a prezenta date comparative pentru exercitiul financiar al anului 2018, pentru anul 2020, deja se lucreaza la un set complet de situatii financiare conform IFRS (conform IFRS 1 – first time adoption), care trebuie depuse pana la finalul lunii iunie 2021.
De asemenea, incepand cu 1 ianuarie 2021, au fost implementate si noi cerinte referitoare la modul de calcul si raportare a fondurilor proprii (pentru entitatile inscrise in registrul special). Astfel, la determinarea nivelului fondurilor proprii, in plus fata de deducerile deja existente, IFN-urile trebuie sa deduca din valoarea totala a componentelor fondurilor proprii diferenta pozitiva, aferenta categoriilor de active financiare pentru care se constituie provizioane specifice de risc de credit, dintre
(i) valoarea ajustarilor pentru pierderile asteptate, obtinute potrivit cerintelor IFRS 9, inclusiv sumele care fac obiectul operatiunilor de scoatere in afara bilantului conform IFRS, dar care continua sa fie recunoscute in bilant conform Ordinului BNR nr. 6/2015 si
(ii) valoarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit, calculat potrivit Regulamentului BNR nr. 5/2012,
la care se adauga valoarea eventualelor ajustari pentru deprecieri suplimentare constituite in conformitate cu Ordinul BNR nr. 6/2015.
Astfel, aplicarea IFRS 9 are un impact direct asupra fondurilor proprii ale IFN-urilor incepand cu ianuarie 2021, de aceea aplicarea unei metodologii bazate pe modele robuste de determinare a pierderilor asteptate este esentiala. Acest lucru poate ridica dificultati societatilor, avand in vedere complexitatea crescuta a cerintelor IFRS 9, volumul ridicat al datelor necesare, necesitatea implementarii unor solutii tehnice care sa permita efectuarea calculelor etc.
Departamentele financiare si de managementul riscului vor fi cel mai mult implicate in acest proces, iar printre provocarile intampinate se vor numara provizioanele de risc de credit (IFRS 9 vs. Regulamentul BNR nr. 5/2012), investitiile in subsidiare, capitalizarea si masurarea activelor intangibile, recunoasterea si derecunoasterea contractelor de leasing/credit, recunoasterea contractelor de chirii (conform IFRS 16), recunoasterea impozitului amanat, precum si pregatirea situatiilor financiare conform IFRS.
Planificarea reprezinta un aspect critic in procesul de tranzitie, aspect mentionat si in Ordinul BNR nr. 8/2019. Astfel, procesul de implementare a IFRS se va derula in baza planurilor de masuri elaborate de fiecare institutie financiara nebancara, aprobate de structurile organizatorice cu atributii de administrare si/sau conducere, care trebuie sa cuprinda masuri si responsabilitati concrete pentru fiecare structura/departament implicata/implicat si termene de realizare care sa asigure implementarea IFRS fara dificultati, incepand cu 1 ianuarie 2023.
Drept dovada sta faptul ca organizatiile deja incep sa isi stabileasca un plan de implementare si sa analizeze infrastructura IT necesara, iar acolo unde se folosesc aplicatii la nivel de grup, sa poarte discutii pentru a se asigura ca au acces la informatiile necesare. Experienta relevanta intr-un astfel de proces exista in randul specialistilor din domeniu, avand in vedere ca o serie de organizatii au trecut deja la implementarea IFRS: bancile in 2012, urmate de societatile de servicii de investitii financiare (SSIF) in 2013. Societatile de asigurare, asigurare-reasigurare si de reasigurare autorizate, reglementate si supravegheate de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara, au trecut la o raportare paralela in conformitate cu IFRS in 2015.
Este recomandat ca institutiile financiare nebancare sa isi trateze cu mare atentie acest proces, deoarece necesita ajustari semnificative ale sistemelor contabile si operationale in care sunt introduse detaliile contactelor de credit/leasing, cu implicatii semnificative in determinarea indicatorilor de profitabilitate si solvabilitate ce stau la baza evaluarii performantei societatilor si a conducerii acestora.
