Modificarile punctuale realizate in decursul ultimului an si jumatate asupra unor dispozitii ale Codului de procedura fiscala si a actelor normative conexe au condus la situatia in care o autoritate fara atributii de administrare, control si stabilire a creantelor fiscale – Directia Generala Antifrauda Fiscala (DGAF) emite decizii de impunere, similar celor emise de ANAF la finalizarea inspectiilor fiscale. Cu alte cuvinte, titluri de creanta, pentru care neplata la scadenta inseamna executare silita, cu toate consecintele pe care un asemenea proces le aduce persoanelor fizice si juridice in cauza.
Ceea ce era doar o posibilitate teoretica, a devenit deja un modus operandi. In ultima jumatate de an, Directia Generala de Antifrauda a ”invitat” la sediul DGAF un numar insemnat de persoane, preponderent persoane fizice din categoria influencerilor, a vanzatorilor-cumparatori prin intermediul platformelor de social media, youtuberilor, pentru a fi supuse unei verificari documentare. In urma acestor verificari succinte, DGAF a stabilit taxe, impozite si contributii din cele mai variate, avand in vedere ca legea nu prevede necesitatea existentei sau, mai bine zis, a pre-existentei unui obiect clar determinat pentru realizarea verificarii documentare.
Aceasta activitate, conform reglementarii juridice sumare ce o vizeaza, ar trebui sa reprezinte o analiza de coerenta a situatiei persoanei respective, realizata pe baza documentelor deja existente la dosarul fiscal si pe baza oricaror informatii si documente relevante obtinute de autoritate de la terti. De altfel, dispozitiile normative stabilesc ca, in masura in care se constata in cadrul acestei analize ca exista diferente fata de creantele fiscale, veniturile sau bunurile declarate de persoana respectiva, acesteia din urma ii vor fi solicitate documente si informatii edificatoare. Daca si in urma analizei acestor informatii furnizate de persoana verificata situatia acesteia nu este clarificata sau persoana nu furnizeaza documente, atunci fie se emite o decizie de impunere, fie o dispozitie de masuri.
Decizia de impunere este emisa „sub rezerva verificarii ulterioare”, ceea ce inseamna ca persoana in cauza poate fi (si ar trebui sa fie) ulterior inspectata fiscal de catre ANAF, pentru a-i fi stabilite cu certitudine eventualele obligatii fiscale pe care le-ar avea catre Bugetul de stat. Cu toate acestea, pana la acel moment (incert ca va surveni, ANAF nemaiavand niciun stimul sau interes in a mai realiza inspectia fiscala, obligatiile fiind deja impuse la plata), persoana in cauza se confrunta cu o situatie extrem de dificila, trebuind pe de o parte sa plateasca sumele stabilite prin titlul de creanta, indiferent daca le contesta sau nu, iar pe de alta parte ramanand sub amenintarea perpetua a unei inspectii fiscale viitoare.
Mai mult decat atat, trebuie subliniat faptul ca verificarii documentare ii lipsesc garantiile procedurale, precum obiectul verificarii (ce taxe si impozite sunt verificate?), obligatiile organului de control (ce analize si corelatii de informatii trebuie facute?) si mijloacele de aparare ale contribuabilului (ce actiuni pot indeplini pentru a preintampina un abuz?) ce au fost stabilite de legiuitor pentru procedura inspectiei fiscale, singurul mijloc de a determina obligatii suplimentare de plata, cel putin pana acum. Practic, prin verificarea documentara realizata de Directia Antifrauda se utilizeaza mijloacele unui control antifrauda, care este aproape nereglementat in legislatie, pentru a se atinge rezultatele unei inspectii fiscale.
Credem ca prin modul in care verificarea documentara a fost reglementata si prin acordarea competentei de a emite titluri de creanta Directiei Generale Antifrauda sunt incalcate dispozitii legale, constitutionale si chiar comunitare. Practica ne arata in prezent ca acest instrument este folosit abuziv, in scopul obtinerii unor rezultate imediate ce constau in impunerea si colectarea unor sume la buget, fiind evitate toate constrangerile si normele pe care un organ de control ar trebui sa le respecte intr-o activitate atat de importanta precum cea a stabilirii, controlului si colectarii creantelor fiscale.
Ce e de facut? Toate aceste decizii de impunere trebuie contestate, insa aceasta nu va fi suficient, fiind necesar ca insasi reglementarea actuala sa fie modificata de legiuitor, daca nu benevol, atunci prin constrangerile Curtii Constitutionale sau a Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
Despre Bancila, Diaconu si Asociatii SPRL
Bancila, Diaconu si Asociatii SPRL (denumita anterior Radu si Asociatii SPRL) este o societate de avocati ce ofera servicii juridice complete, care includ atat servicii de consultanta juridica cat si asistenta si reprezentare in fata instantelor de judecata, avand o practica importanta de controverse si dispute fiscale.
Bancila, Diaconu si Asociatii SPRL este membra a societatilor din grupul Ernst & Young Global Ltd si face parte din reteaua globala EY Law, aflata in plina expansiune, in cadrul careia lucreaza peste 2400 de avocati in mai mult de 90 de jurisdictii.
Experienta noastra a fost recunoscuta de piata si de publicatii internationale.
Chambers Global 2019 a recunoscut practica noastra de Corporate/M&A in timp ce Chambers Europe 2019, 2020 si 2021 au plasat practica noastra de Controverse si Dispute Fiscale pe banda 1. Totodata, The Legal 500 Europe, Middle East and Africa 2019, 2020 si 2021 au premiat practica noastra de Drept Comercial, Drept Societar si M&A, editiile 2020 si 2021 plasand practica de Controverse si Dispute Fiscale pe pozitia 1.
Pentru informatii suplimentare cu privire la societatea noastra de avocati va rugam accesati www.bdattorneys.ro
