Angajatii pot fi obligati la plata despagubirilor aferente cursurilor de formare profesionala daca raportul lor de munca a incetat prin acordul partilor, atat timp cat salariatul si angajatorul au incheiat un act aditional referitor la formarea profesionala in care se prevede ca incetarea raportului de munca prin acordul partilor conduce la obligatia platii de despagubiri.

Pe de alta parte, atat timp cat intre parti nu s-a incheiat un astfel de act aditional ori actul aditional nu contine o astfel de prevedere, majoritatea instantelor decid in favoarea salariatilor, considerand ca acordul de incetare nu poate fi interpretat ca initiativa a salariatului de a inceta raportul de munca si, implicit, nu sunt obligati la plata despagubirilor.

Potrivit prevederilor legale in vigoare, formarea profesionala poate avea loc atat din initiativa angajatorului, cat si din initiativa salariatului. Atunci cand formarea profesionala se desfasoara din initiativa angajatorului, cheltuielile ocazionate de participarea salariatului la cursurile sau stagiile de formare profesionala sunt suportate de catre angajator.

Totusi, angajatorul si salariatul se bucura de posibilitatea de a inceta contractul individual de munca oricand, cu respectarea prevederilor legale, fapt ce ar putea conduce la eventuale situatii inechitabile pentru acestia in contextul participarii salariatilor la cursurile de formare profesionala.

In conformitate cu art. 198 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, salariatul care a beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala la cererea angajatorului nu poate avea initiativa incetarii contractului individual de munca pentru o perioada stabilita prin act aditional la contractul individual de munca. Nerespectarea de catre salariat a acestei prevederi determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional.

In mod firesc, “initiativa” salariatului de incetare a contractului individual de munca se interpreteaza, in primul rand, ca fiind demisia. Asadar, salariatul isi poate depune demisia in perioada stabilita prin actul aditional la contractul individual de munca incheiat pentru formarea profesionala, insa va fi obligat la plata cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata anterior mentionata.

Totusi, intervine intrebarea: ce se intampla in situatia in care raportul de munca inceteaza prin acordul partilor in perioada stabilita prin actul aditional privind formarea profesionala? Se poate considera acordul salariatului de a inceta raportul de munca ca fiind “initiativa” sa, in sensul dat de Codul Muncii? Va fi salariatul obligat la plata despagubirilor, similar situatiei in care a depus cererea de demisie?

Intrucat legislatia in vigoare nu prevede o norma expresa privind o astfel de situatie, ne intoarcem atentia catre jurisprudenta in materie, in special asupra hotararilor judecatoresti ramase definitive in apel.

Ce arata jurisprudenta

Instantele de judecata au apreciat ca este necesara plata despagubirilor de catre salariat ca urmare a incetarii contractului individual de munca prin acordul partilor, insa doar in anumite conditii.

In opinia majoritara, salariatul este obligat sa plateasca despagubirile aferente cursurilor de formare profesionala proportional cu perioada efectiv nelucrata atat timp cat intre salariat si angajator s-a incheiat in prealabil un act aditional referitor la cursurile de formare profesionala in care se precizeaza cazurile in care salariatul este obligat la despagubiri, inclusiv prin acordul partilor. Instantele au considerat ca prevederi din actele aditionale precum “Despagubirea materiala […] este datorata din momentul comunicarii deciziei de incetare (inclusiv demisia) a contractului individual de munca”,  “incetare a contractului individual de munca pentru motive disciplinare, demisie, acordul partilor solicitat de salariat” ca fiind suficiente pentru a obliga salariatul la plata despagubirilor.

Totusi, din analizarea jurisprudentei rezulta ca, in situatia in care, desi salariatul a urmat cursuri de formare profesionala, intre parti nu s-a incheiat un act aditional in acest sens sau un astfel de act nu prevede cazurile in care salariatul este obligat la despagubiri, atunci salariatul nu este obligat la plata despagubirilor mai sus mentionate daca raportul de munca inceteaza prin acordul partilor.

Instantele de judecata au opinat ca, intr-un astfel de scenariu, prin sintagma “initiativa”  salariatului se intelege actul demisiei sale, iar nu si eventuala propunere facuta de salariat angajatorului de a inceta contractul de munca prin acordul partilor. Instantele au considerat ca rationamentul obligarii la plata despagubirilor se fondeaza pe culpa contractuala, pe cand acordul de incetare exclude orice astfel de culpa. De asemenea, au considerat ca “initiativa” se refera la un actul unilateral de vointa al angajatului in sensul incetarii raporturilor de munca, care nu imbraca decat forma demisiei, nu si a acordului.

Formarea profesionala reprezinta unul dintre elementele de baza necesare pentru profitabilitatea unei societati, deoarece salariatii pot fi mai eficienti, mai productivi, cand au numeroase cunostinte referitoare la modalitatea de indeplinire a atributiilor specifice postului pe care il ocupa. In acelasi timp, formarea profesionala este benefica si pentru salariati in mod direct, intrucat le faciliteaza activitatea de zi cu zi si promovarea in cariera.