Banca Elvetiei nu a mai putut sustine, in actuala conjunctura internationala, cursul subevaluat al monedei nationale din cauza pierderilor insemnate pe care aceasta situatie o producea. Plecand de la actuala conjunctura europeana si globala multe capitaluri s-au retras spre Elvetia, iar acest aflux de capital a avut ca efect o intarire a monedei elvetiene. Tocmai din aceasta cauza bariera de 1,2 franci pentru un euro a intrat in derizoriu.
Elvetia, desi are un contract de liber schimb cu Uniunea Europeana, nu este un jucator major pe piata Uniunii. Singurul efect important al deciziei luate de Banca Elvetiei se manifesta asupra bancilor care au utilizat in procesul de creditare francul elvetian. Este vorba, in primul rand, de bancile austriece si de cele care au creditat in special in Estul Europei. Pierderile pe care le-a provocat aceasta decizie pentru acestea pot fi semnificative si pot astfel influenta starea sistemului financiar bancar european si economia europeana. Pentru rezolvarea problemelor pe care le au, bancile ar trebui sa adopte o politica elastica si sa trateze cu seriozitate relatiile cu debitorii care s-au imprumutat in franci elvetieni. Fara aceasta politica exista posibilitatea ca pierderile pe care le vor suferi sa fie insemnate.
Odata cu aceasta apreciere a francului, deciziile de economisire in franci elvetieni s-au dovedit corecte. Romanii au inteles ca moneda elvetiana este una de economisire si nu de creditare. Francul este o moneda stabila si sigura si este de recomandat economisirea in aceasta moneda. Este periculos insa sa te imprumuti in aceasta moneda si evenimentele tecente au aratat acest lucru spune Adrian Crivii, director general Darian DRS SA.
Din anii 2006-2008 creditarea in franci elvetieni era foarte avantajoasa. Din pacate, aceste credite erau disponibile si pentru clientii care prezentau riscuri mai mari si care indeplineau mai greu conditiile de accesare a unui credit. Foarte multe credite au fost acordate unor persoane care nu erau intr-o situatie financiara favorabila. Cu atat mai mult, aceasta evolutie neprevazuta a cursului, acest dezechilibru, i-a pus pe acestia in mare dificultate. Nu putem sa spunem ca oamenii au fost sau nu avertizati asupra riscurilor creditarii in franci elvetieni pentru ca perioada respectiva era una de efervescenta pe piata creditelor iar riscurile erau percepute diferit, atat pentru creditori cat si pentru debitori.
Este o discutie cu convertirea acestor credite in moneda nationala. In principiu, este bine sa te imprumuti in moneda in care ai veniturile. La ce nivel sau la ce curs se va face aceasta conversie depinde de o negociere de la caz la caz a fiecareia dintre banci cu clientii lor. Este important de luat in considerare si anvergura la care este periclitata banca respectiv anvergura expunerii fiecarei banci pe acest tip de credite.
Cred ca si Banca Nationala a Romaniei are o parte din vina pentru situatia la care s-a ajuns avand in vedere ca a relaxat conditiile de creditare si a dat mana libera bancilor sa-si stabileasca propriile reguli. BNR trebuia sa fie un arbitru pe aceasta piata de acordare a creditelor. Atunci cand a lasat mai multa libertate bancilor, ele au apasat pe acceleratie si au fost mult mai relaxati in stabilirea baremurilor de acordare a creditelor. Aceasta relaxare a dus, in parte, la situatia de azi. In ultima perioada, insa, BNR s-a implicat mai mult in domeniul creditarii, a devenit un arbitru mai exigent pentru banci si le-a fortat sa-si identifice exact care este nivelul de credite neperformante si corectii bilantiere corespunzatoare cu aceste credite neperformante, efect care a generat stabilitate pe piata dar a redus apetitul pentru creditare. BNR a incercat sa impuna bancilor o disciplina de contract mai serioasa in relatia cu debitorii si a inceput sa incurajeze creditarea prin reducerea dobanzii de referinta si a rezervei minime obligatorii.
