TAROM este de prea multi ani este in pierdere si, cu toate eforturile facute de guvernele trecute, nu au fost gasite solutii pentru redresarea companiei aeriene. Daca insuccesul de pana acum in a eficientiza compania poate fi pus pe seama faptului ca industria aviatica a fost o lunga perioada in criza, acum nu mai exista nici un fel de motive ca sa nu se gaseasca solutii pentru relansarea TAROM.
Relansarea se va putea face exclusiv cu investitori strategici puternici. Guvernul si prim ministrul vor trebui identifice o strategie clara si sa fie si capabili sa o implementeze pentru a putea rezolva rapid aceasta situatie. TAROM este o gaura neagra in economie si trebuie adusa pe linia de plutire.
O solutie poate fi gasita in tarile arabe pentru ca acolo sunt concentrate mari fluxuri financiare. Investitorii arabi nu au experimentat criza astfel ca ei au posibilitatile financiare de a face achizitii pe piata romaneasca si europeana. Investitorii din Qatar au achizitionat Air Italia, deci au intrat deja pe piata europeana si exista posibilitatea sa adica bani si in alte tari de pe continent. Zona araba este foarte bogata si trebuie gasite argumentele pentru a investi in Romania.
In cazul in care investitorul identificat de Guvern va veni din afara Uniunii Europene, atunci statul va ramane actionar majoritar al companiei. Aceasta decizie are legatura cu legislatia europeana si cu apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana. Guvernul poate da aceasta companie strategica pe mana unui investitor din afara Uniunii Europene, este o intentie benefica si productiva. Sa vedem, insa, daca va reusi. In Europa, multe din companiile aeriene au probleme si cauta investitori.
Cu extrem de putine exceptii, companiile de stat din Romania nu inregistreaza profit. Garantia ca TAROM sa aiba succes, pe langa invistitiile masive, este un management performant care sa poata pune in aplicare un plan strategic de iesire din criza si ulterior dezvoltare. Sunt foarte putine situatiile in care a fost identificata o strategie de eficientizare a unei companii de stat si sa nu fi fost nevoie de privatizare. Guvernul nu poate acorda ajutoare de stat si nici nu se poate implica in aceste companii, astfel ca singura modalitate fiabila este privatizarea. Singurul rol al Guvernului in aceste companii ar trebui sa fie gasirea unor parteneri strategici seriosi care sa fie dispusi sa investeasca si sa le scoata din criza. Investitorul cauta maximizarea profitului, in timp ce statul ar trebui sa urmareasca bunastarea cetatenilor.
Pornind de la aceasta premisa, Guvernul trebuie sa identifice investitorul care reuseste sa imbine bunastarea angajatilor cu maximizarea profitului. Pe de alta parte, privatizarea cu intarziere a unor companii este calea sigura spre esec. In aceasta situatie, cei care investesc sume relativ mici sunt interesati numai de recuperarea banilor investiti si de obtinerea unui profit substantial din vanzarea fortata a activelor sau chiar a fierului vechi.
