Uniunea Europeana si-a propus sa devina lider global in gestionarea si reciclarea deseurilor, insa Romania este in continuare unul dintre cele mai slab performante state membre la acest capitol.
De ce Romania nu a reusit sa creasca in ultimii 8 ani gradul de reciclare?
Pe scurt, motivul acestei agitatii porneste de la tintele impuse de Uniunea Europeana in domeniul reciclarii deseurilor, inca din 2008. Obiectivul major este ca, pana la data de 31 decembrie 2020, statele UE sa atinga, cel putin pentru deseurile de hartie, metal, plastic si sticla provenind din deseurile municipale, un nivel de pregatire pentru reutilizare si reciclare de minimum 50% din cantitatea totala de deseuri generate.
Cu toate acestea, conform Eurostat, Romania a inregistrat in anul 2017 o rata foarte scazuta de reciclare a deseurilor municipale de doar 14% (7% din reciclarea materialelor si 7% din compostare), cu doar un procent in plus fata de anul 2010.
Tinand cont ca eliminarea deseurilor la groapa de gunoi ar trebui sa reprezinte ultima alternativa de gestionare a deseurilor, este alarmant ca rata acesteia a ajuns pana la 70%, in timp ce rata de reciclare stagneaza de mai bine de 8 ani.
Cum se face ca, desi exista peste 20 de acte normative in vigoare aferente domeniului deseurilor, inca sunt probleme majore?
Legislatia de mediu a inceput sa prinda contur inca din 2005, odata cu adoptarea Ordonantei de urgenta nr. 195/2005 privind protectia mediului, care stipuleaza ca autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa asigure, prin serviciile publice si prin operatorii economici responsabili, luarea masurilor de salubrizare a localitatilor. In 2011 a fost publicata Legea nr. 211/2011 privind regimul deseurilor, care impunea autoritatilor locale sa asigure colectarea separata cel putin pentru urmatoarele tipuri de deseuri: hartie, metal, plastic si sticla.
Asadar, desi aceasta obligatie exista de mai bine de 7 ani, facand abstractie de cunoscutele clopote colorate (care nu si-au dovedit, insa, utilitatea), cu totii am observat ca doar de cateva luni au inceput sa rasara la parterul unor blocuri pubelele colorate in albastru si galben, ce permit colectarea separata a deseurilor de hartie si plastic.
In vara anului trecut, Guvernul a mai emis o ordonanta de urgenta (74/2018), cu scopul de a usura implementarea legislatiei europene privind economia circulara, precum si punerea in aplicare a angajamentelor luate in fata Comisiei Europene. Astfel, s-au stabilit instrumentele economice necesar a fi implementate: plateste pentru cat arunci, raspunderea extinsa a producatorului, sistemul garantie-returnare si contributia pentru economia circulara.
Totodata, responsabilitatea indeplinirii conditiilor impuse de UE a fost transferata in seama primariilor si a asociatiilor de dezvoltare intercomunitara (ADI). Tinand cont ca foarte putine ADI-uri sunt functionale in acest moment, iar infrastructura este slab dezvoltata, va fi aproape imposibil ca acestia sa dezvolte si sa puna in aplicare in mai putin de doi ani un sistem eficient de gestionare a deseurilor.
Astfel, la aproape un an de la aparitia actului normativ care defineste modul in care va functiona intregul mecanism de reciclare/valorificare a deseurilor de ambalaje, exista in continuare foarte multe semne de intrebare, iar piata reciclarii deseurilor de ambalaje este in acest moment blocata in asteptarea unor clarificari din partea autoritatilor.
In acest context, Ministerul Mediului si-a asumat publicarea unui ghid cu recomandari pentru aplicarea modificarilor legislative introduse prin OUG nr. 74/2018, acesta nefiind insa reglementat printr-un Ordin de ministru pentru a avea putere de aplicare.
Ce recomandari aduce totusi acest Ghid orientativ?
In functie de sistemul de colectare implementat, numarul de fractii colectate separat de firmele de salubritate poate varia de la 2 fractii (umed si uscat), la 5 fractii (hartie/carton, plastic/metal, sticla, deseuri verzi si deseuri reziduale).
Primariile, care sunt responsabile cu asigurarea salubrizarii localitatilor, ar trebui sa asigure investitiile necesare pentru colectarea separata a deseurilor reziduale si a celor reciclabile si actualizarea tarifelor in vederea integrarii costurilor suplimentare aparute.
Tarifele/taxele distincte defalcate trebuie comunicate beneficiarilor (populatiei si agentilor economici) in vederea constientizarii importantei colectarii separate a deseurilor reciclabile.
Reguli si sanctiuni pentru populatie si agentii economici
Cetatenii care nu colecteaza in mod corect deseurile vor trebui sa plateasca tarife/taxe de 1,5 sau de 2-3 ori mai mari fata de cele stabilite pentru colectarea corecta.
Operatorul de salubritate va avea dreptul reincadrarii deseurilor reciclabile, respectiv a biodeseurilor, in deseuri reziduale cu aplicarea tarifului respectiv, deopotriva cu sanctiunea mai sus amintita, daca se constata un grad de impurificare a acestora mai mare de 25% pentru reciclabile, respectiv 10% pentru biodeseuri. Suntem curiosi cum va proceda firma de salubritate pentru a determina procentul respectiv, avand in vedere ca nu s-a stabilit o metodologie de calcul unitara la nivel national.
In concluzie, putem spune ca deja exista majoritatea ingredientelor necesare evolutiei sistemului de colectare si reciclare a deseurilor in Romania. Cadrul legal a fost completat cu instrumentele necesare, ramane de vazut daca aceste ultime clarificari sunt suficiente pentru ca Romania sa porneasca pe o traiectorie ascendenta in domeniul reciclarii.
Doar printr-o implicare si cooperare activa intre sectorul public si cel privat, impreuna cu o educare constanta a cetatenilor, vom putea progresa catre o economie circulara. In cazul nerespectarii obligatiilor asumate, Curtea de Justitie a Uniunii Europene poate impune Romaniei plata unei sume forfetare ce depaseste 1 milion euro plus penalitati pentru fiecare zi de intarziere.
