Cazul analizeaza daca vanzarile de imobile efectuate de o persoana fizica pot, urmare a inspectiei fiscale, sa fie reclasificate drept operatiuni taxabile din punct de vedere TVA, atunci cand anterior s-a aplicat impozit pe venit in legatura cu asemenea tranzactii, fiind privite ca transferuri de imobile ce fac parte din patrimoniul personal al persoanei fizice.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (“CJUE”) si-a exprimat opinia cu privire la acest caz in conformitate cu aplicarea principiilor securitatii juridice si protectiei asteptarilor legitime.

Conform opiniei CJUE reclasificarea tranzactiei ca activitate economica supusa TVA, efectuata in cadrul termenului legal de prescriptie, nu aduce atingere principiului securitatii juridice, atunci cand prevederile legislatiei de TVA nationale sunt suficient de clare si precise.

In plus, CJUE sustine ca practica autoritatilor fiscale de a nu considera in mod sistematic activitati similare drept tranzactii in sfera TVA, nu reprezinta o asigurare pentru un contribuabil prudent si bine informat, ca tranzactiile efectuate nu vor fi supuse TVA.

In acest context, CJUE a mentionat ca principiul asteptarilor legitime nu poate fi invocat de catre contribuabil cu exceptia cazului in care acesta din urma primeste asigurari exprese de la autoritatile fiscale competente ca tranzactia respectiva nu va fi supusa TVA.

Cu privire la obligatii suplimentare, CJUE a precizat ca autoritatile fiscale pot impune penalitati pentru neindeplinirea obligatiilor de catre persoana impozabila, atat timp cat principiile legislatiei europene, in particular principiul proportionalitatii, sunt respectate si astfel de penalitati nu sunt excesive in comparatie cu gravitatea incalcarii obligatiilor de catre persoana impozabila.

CJUE a concluzionat ca autoritatile fiscale pot decide, urmare a unei inspectii fiscale, sa reclasifice tranzactiile ca fiind in sfera TVA si sa impuna penalitati aferente, pe baza unor prevederi legislative clare si precise si atat timp cat se respecta principiile asteptarilor legitime si cel al proportionalitatii.

De asemenea, pe de alta parte, in opinia CJUE, refuzul autoritatii fiscale de a acorda unei persoane impozabile dreptul de a deduce TVA datorata sau platita pentru bunuri si servicii achizitionate in scopul operatiunilor taxabile pe motiv ca persoana impozabila nu este inregistrata in scopuri de TVA, depaseste ceea ce este necesar pentru colectarea TVA si prevenirea evaziunii.

Potrivit CJUE, avand in vedere ca dreptul de deducere a TVA nu poate fi limitat si poate fi exercitat imediat de catre persoana impozabila, precum si faptul ca, in acest caz specific, exista riscul ca persoana impozabila sa-si piarda dreptul de deducere a TVA datorita amanarii acestuia pana cand formalitatile de inregistrare in scopuri de TVA vor fi indeplinite si primul decont de TVA va fi depus, dreptul de deducere nu poate fi refuzat de autoritatile fiscale. Este specificat in particular faptul ca cerintele de substanta cu privire la deducerea TVA sunt indeplinite si ca persoanele respective au fost considerate persoane impozabile de catre autoritatile fiscale ca urmare a controlului desfasurat.

Prin urmare, CJUE afirma inca o data ca neindeplinirea de catre o persoana impozabila a anumitor cerinte formale impuse de legislatia nationala nu poate in sine sa conduca la refuzul dreptului de deducere a TVA, atat timp cat cerintele de substanta sunt indeplinite.

Tinand cont de hotararea CJUE in cazul de fata, persoanele fizice ar trebui sa reanalizeze operatiunile efectuate de acestia in trecut, in particular vanzari de imobile proprietate personala, pentru a preveni riscul ca activitatile acestora sa fie considerate activitati economice in sfera TVA, in pofida practicii diferite a autoritatilor fiscale.

In plus, decizia CJUE ofera argumente solide ce pot fi utilizate de persoanele impozabile, in cadrul disputelor cu autoritatile fiscale, pentru a sustine aplicarea corecta a principiilor europene de TVA, asa cum sunt interpretate de CJUE.