Telemedicina a fost in contextul pandemiei COVID-19 si a lockdownului una dintre solutiile care limitau raspandirea virusului si, in acelasi timp, ajutau sistemul de sanatate sa gestioneze cresterea cererii pentru consultatii uzuale. Astfel, retelele private de sanatate, dar si unitati de stat au pus la dispozitia pacientilor platforme pentru consultatii virtuale, multe fiind inca active.
Dupa aproape doi ani de la elaborarea cadrului legal general aplicabil telemedicinei, au fost aprobate prin hotarare de guvern normele metodologice care reglementeaza acordarea de servicii medicale la distanta pentru peste 50 de specialitati medicale, principalul scop fiind preventia. Totusi, prin intermediul serviciului de telemedicina, doi sau mai multi medici specialisti pot forma de la distanta grupuri multi-disciplinare de analiza, interpretare si diagnosticare a pacientilor cu boli rare sau cazuri de boala cronica.
Se creeaza astfel bazele legislative pentru favorizarea investitiilor in platforme de telemedicina si cresterea accesului la servicii medicale. Un studiu PwC pentru Comisia Europeana din 2018 constata ca telemedicina este in general perceputa si apreciata ca fiind rentabila in 73,3% din cazurile abordate de literatura de specialitate: prin reducerea costurilor cu consultatiile, de calatorie sau timp si creste calitatea vietii pacientilor.
Printre specialitatile medicale incluse in document se numara anatomie patologica, alergologie, imunologie clinica, boli infectioase, cardiologie, chirurgie, diabet, hematologie, oncologie, oftalmologie sau neurologie.
Actul medical furnizat prin telemedicina trebuie sa respecte toate drepturile si obligatiile pe care le implica orice act medical, iar pacientul poate sa refuze interactiunea prin telemedicina. Serviciile acordate prin telemedicina sunt:
- serviciile de teleconsultatie care constau in stabilirea diagnosticului, monitorizarea preventiva a starii de sanatate, interpretarea rezultatelor investigatiilor medicale, stabilirea conduitei terapeutice, precum si indicarea unor metode de preventie a bolilor si accidentelor;
- serviciile de teleexpertiza, care constau in schimbul de opinii medicale la distanta intre mai multi medici inter- sau intradisciplinar, in scopul confirmarii unui diagnostic pe baza datelor din documentele medicale ale pacientului, precum si a stabilirii conduitei terapeutice a pacientului;
- serviciile de teleasistenta, care constau in integrarea in timp real a unor date sau a unor opinii ale unor profesionisti din domeniul sanatatii de la distanta in scopul efectuarii unor proceduri medicale, precum si in ajutorul oferit de un medic unui alt practician, aflat la distanta, care efectueaza un act medical/chirurgical;
- serviciile de teleradiologie, care constau in transmiterea electronica a imaginilor radiologice si interpretarea imaginilor radiologice prevazute de catre specialistii in radiologieimagistica medicala in vederea stabilirii unui diagnostic;
- serviciile de telepatologie, care constau in interpretarea datelor si imaginilor microscopice de catre specialistii anatomopatologi si stabilirea unui diagnostic;
- serviciile de telemonitorizare, care constau in supravegherea starii de sanatate a pacientilor cu afectiuni, interpretarea de la distanta a datelor medicale despre pacient, precum si ajustarea conduitei terapeutice si a regimului de viata si igieno-dietetic, referitoare la ingrijirea pacientului.
Principala provocare care vine odata cu telemedicina tine de realizarea unor platforme de comunicare sigure, care sa asigure confidentialitatea si securitatea informatiilor legate de starea de sanatate a pacientilor pe tot parcursul procedurilor de colectare, prelucrare, utilizare si stocare a datelor personale si sa respecte drepturile si libertatile fundamentale referitoare la protectia vietii private si a datelor personale, a datelor medicale, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
De asemenea, asigurarea calitatii serviciilor medicale furnizate prin telemedicina este responsabilitatea unitatilor sanitare care furnizeaza serviciul medical respectiv, care vor fi verificate de catre structurile de control al calitatii serviciilor de sanatate din cadrul Ministerului Sanatatii si al directiilor de sanatate publica, conform hotararii.
