Si este din ce in ce mai greu sa identificam beneficiile ei, atat din perspectiva veniturilor ce se doreau a fi colectate in plus la bugetul de stat in urma implementarii pachetului de masuri, dar si a incertitudinii, confuziei sporite si nesigurantei pe care au generat-o modificarile legislative din ultimele luni in general, iar pentru angajatori si angajati in particular.
Din nou in fapt de seara, a aparut un proiect de ordonanta de urgenta care vizeaza compensarea (adica intelegem suportarea de la bugetul de stat) unei parti din contributia la asigurari sociale de sanatate (CASS) pentru a diminua pierderea cauzata de mutarea contributiilor sociale de la angajator la angajat pentru persoanele care beneficiaza de scutirea de la plata impozitului pe venitul din salarii. Ca urmare a bine-cunoscutei si mult discutatei deja Ordonante de urgenta a Guvernului nr. 79/2017, printre categoriile de salariati afectati in mod negativ sunt persoanele fizice care desfasoara activitati in domeniul IT, precum si cei din domeniul cercetarii – dezvoltarii si inovarii.
In nota de fundamentare a proiectului de act normativ se subliniaza – de apreciat, de altfel – importanta adoptarii unei astfel de masuri in vederea asigurarii „stabilitatii locurilor de munca si […] a aceluiasi nivel al veniturilor din salarii si asimilate salariilor realizate in anul 2017 de persoanele fizice”, cu pastrarea aceluiasi nivel de costuri asociate pentru angajatorii in cauza.
Concret, masura (compensarea) este conditionata de majorarea de catre angajator a salariului brut lunar cu cel putin 20% fata de nivelul din luna decembrie 2017 pentru angajatii beneficiari. In principiu, s-ar rezolva astfel problema „discriminarii” din punct de vedere fiscal a angajatilor din domeniul IT si cercetare-dezvoltare ca urmare a diminuarii venitului lor net cu 7-8% incazul pastrarii acelorasi costuri pentru angajator, in raport cu ceilalti angajati.
Fara a contesta bunele intentii ale initiatorilor proiectului de act normativ de a corecta „raul” facut in decembrie 2017, acesta pare a aduce cu el niste „provocari” din punct de vedere al implementarii, printre care:
- Pare a institui o noua formalitate administrativa pentru angajatorii din domeniul IT si de cercetare-dezvoltare, intrucat atrage o raportare separata in cuprinsul Declaratiei 112;
- Facilitatea fiscala (compensarea) ar putea fi ceruta dupa data intrarii in vigoare si pana la 31 decembrie 2018, adica din nou un act normativ cu efect limitat; evident se naste intrebarea „si ce se va intampla in 2019”?
- Desi ramane de confirmat cu reprezentantii Ministerului de Finante, el pare a nu se aplica in cazul angajatorilor care au decis sa acorde bonusuri de compensare pana la stabilizarea lucrurilor si nu au majorat salariile brute in schimb.
Deja compensarea de catre angajatori a diferentei de venit net obtinut de angajati – atunci cand ea a imbracat forma unui bonus (adica masura cu caracter limitat in timp in mod normal) – a generat in unele cazuri nesiguranta, neincredere din partea angajatilor si chiar cereri de incetare a contractelor individuale de munca din partea acestora, in „favoarea” unor angajatori care au implementat masura prin majorarea salariilor brute In plus, acum, proiectul de ordonanta de urgenta – cum este el scris inacest moment – pare sa refuze acestei categorii/angajatori si beneficiul acestei facilitati.
„Revolutia Fiscala” continua, incertitudinea si nesigurantala fel. Cine castiga?
