Subiectul concurentei in sectorul serviciilor medicale este in orice jurisdictie unul, pe cat de complex si delicat, pe atat de important din perspectiva nevoii pacientilor de a avea acces la cele mai bune servicii medicale, dar si a obligatiei statului de a asigura acest acces printr-o alocare eficienta si responsabila a resurselor si banilor publici. Dupa 1990, sistemul de servicii medicale din Romania a suferit transformari majore, printre care se numara si dezvoltarea unui sistem privat de sanatate, cu introducerea unor elemente de concurenta intre cele doua sisteme, dar si a conceptelor de autonomie bugetara si flexibilitate pe piata serviciilor medicale.
Intr-un astfel de context, intrebarea care se ridica este cat de deschisa concurentei, ca fenomen economic este piata serviciilor medicale din Romania si care sunt aspectele importante pentru autoritatile publice si operatorii activi pe aceasta piata, fie ei publici sau privati.
In Romania, reglementarile in domeniu introduc, cel putin la nivel teoretic, elemente de concurenta intre furnizorii privati si publici de servicii medicale. Astfel, inca de la intrarea sa in vigoare, Legea privind reforma in domeniul sanatatii (Legea sanatatii) stabileste, cu titlu de principiu, libera concurenta intre furnizorii care incheie contracte cu casele de asigurari de sanatate, precum si alegerea libera de catre asigurati a furnizorilor de servicii medicale. In acest sens, s-a deprins principiul conform caruia „banii urmeaza pacientul”, ceea ce poate fi considerat un stimul pentru furnizorii de servicii medicale de a concura pentru pacienti in conditiile in care plata este corelata cu serviciul prestat.
In mod specific, Legea sanatatii si Contractul-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate nu disting intre obligatiile pe care furnizorii publici si cei privati le au fata de pacientii asigurati in sistemul public de sanatate. In mod similar, cadrul legal in domeniul sanatatii stabileste dreptul pacientilor la ingrijiri medicale, precum si drepturile furnizorilor de servicii medicale in relatie contractuala cu casele de asigurari de sanatate, fara a distinge intre regimul public sau privat al acestora. Astfel, in conditiile in care casele de asigurari de sanatate incheie contracte pentru furnizarea de servicii medicale atat cu furnizori publici, cat si privati, iar reglementarile nu fac o diferentiere intre acestia, prestarea serviciilor medicale contra unei remuneratii pare a avea loc intr-un mediu competitiv.
Consiliul Concurentei a analizat in practica sa, Decizia CC nr. 69/13.12.2017, masura in care furnizorii publici de servicii medicale desfasoara o activitate economica in legatura cu serviciile decontate de catre casele de asigurari de sanatate si daca se afla in concurenta cu furnizorii privati pentru astfel de servicii. Desi tarifele practicate in acest caz sunt stabilite in contextul unui set de reglementari complexe, autoritatea a concluzionat ca functionarea sistemului public de sanatate se bazeaza, de asemenea, pe presiunea concurentiala.
Printre argumentele retinute, autoritatea a subliniat faptul ca toate serviciile furnizate in schimbul unei remuneratii trebuie considerate ca fiind o activitate economica, in linie cu normele privind piata interna prevazute de TFUE. In acest sens, finantarea pe care furnizorii publici si privati de servicii medicale o primesc in baza contractelor incheiate cu casele de asigurari de sanatate reprezinta remunerarea serviciilor medicale prestate, ceea ce confera, astfel, caracter economic acestei activitati.
In acest sens, Consiliul Concurentei a considerat ca „intr-un astfel de sistem exista un anumit grad de concurenta intre furnizori cu privire la prestarea serviciilor medicale”, iar „faptul ca un furnizor, precum spitalul, care ofera servicii medicale contra unei remuneratii, este public, nu inseamna ca activitatea prestata nu are natura economica”. De asemenea, cu privire la aspectele de solidaritate din Legea sanatatii care stau la baza sistemului de asigurari sociale de sanatate din Romania, autoritatea a concluzionat ca „nu sunt de natura a pune sub semnul intrebarii natura economica a activitatilor medicale”, fiind „necesar sa se faca o diferentiere intre gestionarea unui sistem national de sanatate, efectuata de autoritatile publice care pun in aplicare, in acest scop, prerogativele statului si furnizarea de asistenta medicala in schimbul unei remuneratii intr-un mediu competitiv”.
Desi spitalele publice nu au ca scop obtinerea de profit, asa cum se intampla in cazul celor private, sistemul public de sanatate „se bazeaza, totusi, pe principii de eficienta economica” potrivit autoritatii, ceea ce inseamna de asemenea ca sistemul este expus si functioneaza intr-un mediu competitiv. Astfel, in contextul in care spitalele publice sunt institutii publice finantate integral din venituri proprii si care functioneaza pe principiul autonomiei financiare conform Legii sanatatii, acest fapt implica totodata in viziunea autoritatii o buna gestiune economico-financiara.
Mai mult decat atat, avand in vedere ca, in cazul sistemului public de sanatate din Romania, casele de asigurari de sanatate incheie contracte pentru furnizarea de servicii medicale atat cu furnizori publici, cat si privati, precum si faptul ca Legea sanatatii reglementeaza principiile liberei concurente intre furnizorii care incheie contracte cu casele de asigurari de sanatate si libertatea pacientilor de a alege intre prestatorii de servicii medicale, prestarea serviciilor medicale contra unei remuneratii intr-un mediu competitiv este o activitate economica care intra sub incidenta regulilor de concurenta, a concluzionat Consiliul Concurentei.
Ministerul Sanatatii si CNAS au contestat decizia Consiliului Concurentei, iar la finalul lunii martie 2022, Curtea de Apel Bucuresti a dispus in prima instanta anularea deciziei autoritatii de concurenta, insa fara a face publice considerentele sale pana la data publicarii acestui articol (Hotararea Curtii de Apel Bucuresti nr. 74/2022.). Cauza prezinta interes deosebit si merita urmarita cu atentie tocmai pentru a afla viziunea instantelor judecatoresti nationale in ceea ce priveste concurenta public-privat in sectorul serviciilor medicale si, implicit, incidenta dreptului concurentei si regulilor de ajutor de stat.
Recunoasterea unei piete deschise concurentei ar insemna o aplicare extensiva a regulilor de concurenta si ajutor de stat, ceea ce s-ar traduce intr-o serie de obligatii atat in sarcina jucatorilor publici si privati, cat si in sarcina autoritatilor publice centrale sau locale. Cu titlu de exemplu, schimbul de informatii sensibile intre furnizorii publici si privati de servicii medicale ar putea fi considerat o practica anticoncurentiala, in conditiile in care se constata ca are un obiect sau un efect anticoncurential. Pe de alta parte, autoritatile si institutiile administratiei publice centrale ori locale vor fi nevoite sa acorde atentie sporita reglementarilor din sectorul serviciilor medicale care pot avea ca rezultat restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei, precum stabilirea de conditii discriminatorii intre furnizorii de servicii medicale. Nu in ultimul rand, la fel ca in cazul finantarii furnizorilor privati de servicii medicale din fonduri publice, regulile specifice de ajutor de stat ar trebui respectate si in cazul finantarii furnizorilor publici.
Ramanem asadar in asteptarea motivarii instantei si a hotararii definitive a instantelor care ar putea influenta semnificativ piata serviciilor medicale.
