Aspectele fiscale legate de preturile de transfer sunt extrem de complexe, astfel ca autoritatile fiscale din Europa Centrala si de Est, inclusiv cele din Romania, deruleaza controale frecvente si, deseori, prelungite la companiile care deruleaza operatiuni transfrontaliere. Insa procedurile de control difera de la tara la tara, la fel si mecanismele pe care le au la dispozitie contribuabilii pentru a se proteja de potentiale interpretari nefavorabile ale autoritatilor fiscale. In privinta solutionarii disputelor, in cele mai multe tari, inclusiv in Romania, cazurile ajung in instanta.
Potrivit raportului Deloitte Introduction to Transfer Pricing Controversy in Central Europe, care contine informatii referitoare la modul in care se deruleaza controalele in zona preturilor de transfer in 14 tari din regiune, in multe cazuri inspectiile sunt coordonate la nivel central - autoritatile nationale emit linii directoare, elaboreaza politici de control si se implica direct in cazurile complexe. Pe de alta parte, contribuabilii din majoritatea jurisdictiilor din Europa Centrala si de Est isi pot spori sansele de conformare apeland la instrumente de protectie cum ar fi acordul de pret in avans (APA), care permite stabilirea, prin negociere cu autoritatile, a preturilor de transfer pentru o perioada viitoare, evitand incertitudinea fiscala sau procedura de acord amiabil (Mutual Agreement Procedure - MAP), in care autoritatile fiscale din statele in care sunt rezidenti contribuabilii implicati in tranzactiile verificate colaboreaza pentru evitarea dublei impuneri. In plus, desi in jurisdictiile analizate nu exista o procedura formala pentru a ajunge la un acord cu autoritatile fiscale sau un astfel de acord nu este posibil in cadrul unui control fiscal, din experienta practica reiese ca dialogul constructiv cu autoritatile poate contribui la reducerea riscului de dispute indelungate.
Conform raportului, sanctiunile pentru nerespectarea normelor privind preturile de transfer variaza, in tarile analizate, de la amenzi pentru depunerea incompleta sau cu intarziere a documentatiei pana la raspundere penala pentru evaziune fiscala, in anumite cazuri.
Inspectii fiscale numeroase si de lunga durata, in Romania
In Romania, verificarea preturilor de transfer se realizeaza, de regula, in cadrul inspectiilor fiscale, iar durata unei inspectii fiscale difera in functie de dimensiunea societatii controlate (mica, mijlocie, mare), respectiv de 45, 90 si 180 de zile. Insa exista situatii in care controalele fiscale sunt suspendate, iar perioada de suspendare, daca aceasta respecta prevederile legale, nu este luata in considerare cand se stabileste durata finala a controlului. In practica, inspectiile fiscale care vizeaza si preturile de transfer depasesc, de obicei, dublul duratei maxime legale, ceea ce atrage sanctiuni juridice specifice cu privire la constatarile autoritatii fiscale. La finalul controlului, autoritatea fiscala emite un raport care cuprinde constatarile sale, precum si decizia de impunere, care stabileste obligatiile fiscale suplimentare, daca este cazul.
Contribuabilii din Romania au optiunea de a-si prezenta punctul de vedere cu privire la constatarile inspectorilor (care sunt cuprinse in proiectul raportului de inspectie). Aceasta este o etapa procedurala anterioara emiterii versiunii finale a raportului de inspectie si, implicit, a deciziei de impunere.
In cazul in care societatea supusa inspectiei nu este de acord cu neregulile constatate de inspectori, are la dispozitie 45 de zile pentru a depune o contestatie (calculata de la data comunicarii deciziei de impunere). Contestatia fiscala este solutionata de un departament specializat din cadrul Ministerului de Finante, de obicei intr-un termen cuprins intre 45 de zile si sase luni.
Cu toate acestea, majoritatea contestatiilor depuse de contribuabili in faza administrativa sunt respinse, iar Ministerul Finantelor confirma pe deplin aspectele cuprinse in raportul de inspectie fiscala. In consecinta, disputele pe aspecte legate de preturi de transfer sunt solutionate, de cele mai multe ori in instanta. Prin comparatie, in Polonia, cele mai multe cazuri sunt solutionate in timpul inspectiei fiscale.
Perspective pozitive pentru procedurile MAP
Pentru a limita riscul de ajustare a preturilor de transfer in cadrul unei inspectii fiscale, un contribuabil are posibilitatea sa incheie acorduri de pret in avans (APA) cu autoritatea fiscala. Aceasta procedura presupune stabilirea anticipata a preturilor pentru anumite tranzactii, astfel incat sa se evite potentiale neclaritati ulterioare si consecintele fiscale aferente (sume suplimentare de plata, dobanzi, penalitati etc.). Procedura este valabila in Romania, dar si in multe alte state dintre cele analizate – Albania, Croatia, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ucraina.
In cazul in care, ulterior finalizarii unei inspectii fiscale in materia preturilor de transfer si emiterii deciziei de impunere, contribuabilul se regaseste intr-o situatie de dubla impunere, acesta poate apela la procedura de acord amiabil - MAP, care presupune implicarea autoritatilor fiscale din statele in care sunt rezidenti contribuabilii intre care au loc tranzactiile (care au incheiate acorduri de evitare a dublei impuneri) in solutionarea disputei fiscale. Practic, aceasta reprezinta un instrument alternativ de solutionare a disputelor, care ar trebui sa ofere contribuabililor cel putin certitudinea eliminarii dublei impozitari.
In Romania, procedura de acord amiabil nu a fost exploatata la adevaratul potential. Recent, insa, a luat amploare, odata cu modificarile aduse in vara acestui an de Ordonanta Guvernului nr.11/2025 normelor Codului de Procedura Fiscala referitoare la MAP (demers care face parte din eforturile Romaniei de aderare la Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica). O modificare importanta se refera la extinderea acordului de pret in avans si pentru trecut (denumit „roll-back” la nivel international), astfel incat acest instrument cu caracter preventiv sa poata fi utilizat si in solutionarea disputelor. La modificarea legislatiei se adauga si intensificarea dialogului intre autoritati, dar si o mai buna comunicare cu contribuabilii.
In aceste conditii, in ultimele luni se observa, in practica, o reluare accelerata a procedurilor MAP, in cadrul carora sunt abordate probleme fiscale variate si complexe de dubla impunere, de la impozitul pe venit la ajustarile de preturi de transfer. Astfel, odata cu cresterea implicarii autoritatilor fiscale din Romania in astfel de cazuri, se observa un interes tot mai mare si din partea autoritatilor competente din alte state pentru solutionarea unor situatii care au dus la dubla impunere.
Diferenta esentiala dintre MAP si o un litigiu clasic este ca, in primul caz, se cauta o solutie bazata pe dialog si echilibru intre cele doua state implicate, astfel incat sa se ajunga la concesii reciproce ale autoritatilor fiscale pentru ca, in final, contribuabilul sa plateasca impozitul intr-un singur stat. Din pacate, pana acum, in Romania, cele mai multe proceduri de acest tip au fost solutionate prin retragerea cererii de catre contribuabili, decizie unilaterala a unei autoritati fiscale sau au fost finalizate ca urmare a obtinerii unei hotarari judecatoresti care a transat disputa fiscala inaintea finalizarii procedurii de MAP, in timp ce alte tari reusesc sa ajunga la solutii de eliminare a dublei taxari.
Insa situatia pare a se fi deblocat si exista premisele accelerarii procedurilor MAP, astfel incat sa devina un mecanism indispensabil pentru obtinerea unor solutii echitabile si eficiente la problemele fiscale transfrontaliere.
In concluzie, contribuabilii care realizeaza tranzactii cu implicatii in zona preturilor de transfer trebuie sa isi pregateasca cu atentie documentatia conform normelor fiscale in vigoare, dar si sa intreprinda toate demersurile posibile pentru a minimiza riscul unor ajustari costisitoare in urma controalelor derulate de autoritatile fiscale.
