Tematica preturilor de transfer ramane una dintre ariile de interes pentru organele de inspectie fiscala. Astfel, companiile se confrunta cu ajustari de preturi de transfer generate de modificarea sau chiar inlocuirea de catre organele fiscale a studiilor de comparabilitate prin includerea/excluderea unor comparabile, fara a avea la baza o justificare propriu-zisa bazata pe pretinse deficiente din dosarul de preturi de transfer pregatit de companii.
Intr-o solutie recent pronuntata, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a mentinut solutia Curtii de Apel Bucuresti de cenzurare a modalitatii nelegale prin care organele fiscale au modificat studiul de comparabilitate intocmit si prezentat de contribuabil, chiar daca acesta era complet si corect intocmit, in linie cu reglementarile din materia preturilor de transfer.
”Dezlegarile date de Inalta Curte apar astfel extrem de relevante si edificatoare in materia preturilor de transfer, instanta delimitand intr-o maniera clara importanta pregatirii si fundamentarii temeinice a documentatiei preturilor de transfer care, astfel, devine obligatorie pentru organele fiscale daca este corect intocmita. In alte cuvinte, o analiza de preturi de transfer completa si legala care dovedeste respectarea principiului valorii de piata va impiedica organele fiscale sa efectueze un nou studiu de comparabilitate in baza altor comparabile din alte baze de date publice, sa stabileasca alte valori ale intervalului de piata si sa procedeze la ajustari de preturi de transfer”, a concluzionat Mihail Boian, avocat partener in cadrul D&B David si Baias SCA.
In esenta, ICCJ a realizat o analiza detaliata a indatoririlor contribuabilului la momentul documentarii respectarii principiului valorii de piata a tranzactiilor sale si, totodata, a rolului si atributiilor organelor de inspectie fiscala in verificarea respectarii acestui principiu de catre companiile afiliate. Astfel, Instanta Suprema arata ca la momentul identificarii comparabilelor, companiei nu ii revine obligatia de a verifica toate sursele de informatii disponibile si nici de a utiliza o anumita baza de data pentru a identifica tranzactiile comparabile. In acest sens, instanta statueaza ca metodele de stabilire a preturilor de transfer nu reprezinta altceva decat instrumente analitice pentru analizarea valorii de piata a tranzactiilor, iar organele fiscale trebuie sa fie flexibile in determinarea pretului de piata si sa ia in considerare termenii contractuali agreati de parti intrucat materia preturilor de transfer nu e o stiinta exacta, ci presupune o anumite variabile care fac imposibila determinarea unui anumit pret exact.
Pornind de la aceasta premisa, Inalta Curte apoi conchide intr-o maniera fundamentata ca organele fiscale sunt obligate sa ia in considerare valorile cuprinse intr-un dosar de preturi de transfer corect si complet intocmit de contribuabil si nu sunt indreptatite sa efectueze un nou studiu de comparabilitate daca nu au constatat existenta unor deficiente in legatura cu cel efectuat de catre contribuabilul verificat.
In speta, organele fiscale au decis inlocuirea comparabilelor din studiului de comparabilitate cu motivarea ca una dintre comparabilele identificate de companie avea o activitate comerciala mai larga decat cea a companiei supuse controlului fiscal. Aceasta constatare a stat la baza invalidarii studiului chiar daca compania a demonstrat ca pentru acele activitati suplimentare derulate de societatea comparabila, aceasta percepea o remuneratie separata fata de cea aferenta activitatii similare celei realizate de contribuabil. Aceasta practica a organelor fiscale a fost invalidata de Inalta Curte care a conchis asupra obligatiei organelor fiscale de a proceda la ajustari de comparabilitate atunci cand identifica companii comparabile si de a stabili gradul de similitudine dupa efectuarea unor asemenea ajustari, aceasta cu atat mai mult cu cat in dosarul preturilor de transfer, compania efectuase asemenea ajustari si delimitari.
In stransa legatura cu rationamentul Inaltei Curti, intr-o alta decizie de speta, Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor (DGSC) a procedat la cenzurarea practicii organelor de inspectie fiscale de „cherry picking” a comparabilelor. Astfel, DGSC a stabilit ca, daca organele de inspectie fiscala ajung la concluzia intemeiata ca se impune modificarea studiului de comparabilitate prin introducerea unor noi comparabile, acestea trebuie insa sa indeplineasca toate criteriile cantitative (e.g. cifra de afaceri, numarul de angajati, stocuri) si calitative (e.g. activitatea desfasurata) stabilite de catre contribuabil in mod legal in studiul de comparabilitate efectuat cu ocazia intocmirii dosarului de preturi de transfer.
”Apreciem ca fiind extrem de binevenite solutiile ICCJ si DGSC in privinta clarificarii unor aspecte practice des intalnite in inspectiile fiscale legate de modificarea sau inlocuirea studiilor de comparabilitate intocmite in mod legal si complet de contribuabili, cat si cherry picking-ul comparabilelor, aceasta din urma uzanta, fie ea a contribuabililor sau a organelor fiscale, denaturand intervalul valorii de piata si scazand gradul de transparenta a analizei de preturi de transfer”, a conchis Monica Todose, director in cadrul PwC Romania.
DGSC a statuat ca este nelegala abordarea inspectorilor fiscali de a include o comparabila in studiul de comparabilitate pentru un anumit an si de a exclude aceeasi comparabila din acelasi studiu pentru un alt an. Aceasta intrucat, din moment ce organele fiscale nu au probat in vreun fel ca activitatea contribuabilului s-a schimbat de la un alt la altul, concluziile ca activitatea desfasurata de compania comparabila nu este una comparabila cu a contribuabilului in cel de-al doilea an este nefundamentata si se impune a fi cenzurata.
In egala masura, DGSC a invalidat includerea de catre organele fiscale in cadrul studiului de comparabilitate a unor companii in privinta carora exista indicii din surse publice ca sunt afiliate (de exemplu, mentiuni incluse pe website-ul companiei conform carora aceasta face parte dintr-un grup, informatii incluse in bazele de date specializate). Prin aceasta practica nelegala, atrage atentia DGSC, se aduce atingere tocmai scopului efectuarii studiului de comparabilitate de identificare a intervalului valorii de piata care se realizeaza, prin definitie, prin raportare la tranzactii intre independenti.
Nu in ultimul rand, mai arata DGSC si faptul ca, in cazul in care exista entitati parte din acelasi grup care desfasoara activitati similare, organele fiscale sunt obligate sa adopte o abordare unitara in analiza preturilor de transfer cu ocazia desfasurarii inspectiilor fiscale, in temeiul art. 7 Cod procedura fiscala privind rolul activ al organului fiscal. Astfel, in ipoteza in care contribuabilul supus inspectiei fiscale depune un studiu de comparabilitate prezentat intr-o inspectie fiscala anterioara de catre o societate afiliata care desfasoara activitati similare, si care a fost admis de organele fiscale, acestea din urma trebuie sa porneasca de la acelasi studiu de comparabilitate si in cadrul inspectiei fiscale desfasurate la contribuabil.
