loader
Pandemia, o oportunitate pentru a reduce dependenta de brandul „made in China”

Pandemia, o oportunitate pentru a reduce dependenta de brandul „made in China”

Deficitul comercial al blocului comunitar in relatia cu China a ajuns la 164 miliarde de euro in 2019

Pandemia de coronavirus a dezvaluit cat de dependenta este lumea intreaga de importurile din China, dar si cat de vulnerabili suntem la ruperea zalelor din lanturile internationale de aprovizionare si la o perturbare a „ordinii mondiale” actuale bazate pe globalizare. Se ridica astfel intrebarea: mai pot pune importatorii in continuare umarul la consolidarea brandului „made in China”?

Ingrijorarile cu privire la o dependenta prea mare a lumii de China s-au acumulat ani la rand. Eroziunea productiei interne in majoritatea statelor dezvoltate, costuri mai mici de fabricatie in Asia, forta de munca mai ieftina, transportul international facil si multi alti factori au facut ca produsele chineze sa devina norma in aproape orice domeniu de activitate.

De exemplu, Uniunea Europeana este extrem de dependenta de importurile din China, care, anul trecut, a livrat 19% din totalul importurilor din afara UE. Deficitul comercial al blocului comunitar in relatia cu China a ajuns la 164 miliarde de euro in 2019.

Si Romania are un grad semnificativ de deschidere fata de statul chinez. Anul trecut, tara noastra a importat produse „Made in China” in valoare de aproape 4,54 miliarde de euro. Importurile din China au avut o pondere de aproape 5,3% in total importuri, care s-au ridicat in 2019 la 86,28 miliarde de euro. Aceasta tara reprezinta cel mai mare partener din afara spatiului UE in raport cu volumul importului de marfuri. In schimb, Romania a exportat bunuri catre China in valoare de numai 758 milioane de euro, ceea ce reprezinta doar 1,1% din total exporturi, care au insumat anul trecut 69 miliarde de euro.

Drept urmare, deficitul comercial al Romaniei in relatia cu China a ajuns la 3,78 miliarde de euro, respectiv 22% din deficitul comercial total, de 17 miliarde de euro, dar si aproape doua ori mai mare decat cel inregistrat cu Germania, tara care are cota cea mai mare in exporturile si importurile de marfuri al Romaniei. China produce Romaniei cel mai mare deficit comercial dintre partenerii sai comerciali. Pe locul doi se regaseste Ungaria, din care importam de 6 miliarde de euro, dar exportam de numai 3,3 miliarde de euro. Un deficit comercial de 2,7 miliarde de euro ne produce si Polonia, din care am importat anul trecut produse de 5,1 miliarde de euro si catre care am exportat de numai 2,4 miliarde de euro.

Lumea era deja „in modul defensiv” fata de China

In ultimii ani, atat UE, cat si SUA au incercat sa inverseze trendul deschiderii fata de China, prin politici mai restrictive fata de importuri, taxarea produselor, restrictii privind investitiile, dar si prin diversificarea surselor de aprovizionare sau stimularea productiei interne, laolalta cu un scepticism general la adresa Beijingului.

O serie de instrumente defensive, precum un cadru european pentru examinarea investitiilor directe din tarile din afara UE din motive privind securitatea, supravegherea respectarii acordurilor comerciale sau reciprocitatea achizitiilor, sunt fie in vigoare, fie in curs de dezvoltare.

Totodata, un razboi comercial SUA-China, demarat inca din anul 2018, a dus la tarife comerciale de zeci de miliarde de dolari aplicate importurilor chinezesti. Importatorii, pusi intr-o situatie dificila, s-au adaptat totusi si au platit tarifele suplimentare pe produse precum otel, aluminiu si panouri solare.

Un prim acord incheiat in ianuarie 2020 a redus doar o parte din tarifele aplicate de ambele parti. Iar problema sanitara a determinat recent o serie de exceptii, precum materialele de protectie sau produsele dezinfectante.

Insa pandemia a adus un apogeu al tendintei defensive fata de China, in contextul in care lumea a descoperit cat de dependenta este, de fapt, de aprovizionarea din aceasta tara.

Tensiunile comerciale dintre Statele Unite si China s-au reaprins, cea din urma fiind din nou amenintata cu majorarea tarifelor pe importuri.

Si Uniunea Europeana si-a schimbat strategia, acum avand ca scop structurarea relatiei sino-europene intr-un mod care sa reduca dependenta de comertul si investitiile chineze.

Romania insasi a devenit mai reticenta fata de China. De exemplu, criza actuala a fost contextul perfect pentru ca statul sa renunte la partenerul chinez, China General Nuclear Power Corporation (CGN), pentru constructia reactoarelor nucleare 3 si 4 de la Cernavoda.

Si numeroase firme romanesti au mizat pe productia locala de masti si echipamente de protectie, in loc sa importe din China produse care, nu de putine ori, s-au dovedit periculoase.

Oportunitate ca UE sa renunte la China

Totodata, pandemia a scos la iveala ce inseamna cand importurile din China sunt indisponibile. China este in prezent in centrul lantului valoric global pentru numeroase bunuri.

Restrictiile de circulatie impuse la nivel global in pandemie au facut ca lanturile valorice globale sa se blocheze, incepand chiar cu China, prima tara care a impus un lockdown. Astfel, s-a creat contextul pentru un adevarat soc de aprovizionare care a afectat multi importatori. Doar in primele doua luni restrictiile chineze au facut ca exporturile catre UE sa scada cu aproape 30%, in timp ce importurile din UE s-au micsorat cu aproape 20%.

Asadar, pandemia a redeschis discutia despre diversificare, de-globalizare si a adus o oportunitate pentru ca UE sa isi reduca dependenta fata de China.

Comisia Europeana ia in considerare „scurtarea” lanturilor globale de aprovizionare. De exemplu, Europa poate sa isi intoarca privirea mai aproape, catre Europa Centrala si de Est sau Turcia, Balcani si Africa, dar si catre state emergente din Asia, precum India sau Vietnam.

Uniunea Europeana trebuie sa se concentreze, asadar, pe proximitatea geografica, pe familiaritatea culturala si de afaceri si pe piata interna unica.

Poate Romania sa devina un jucator?

Luand in considerare aceste lucruri, se ridica intrebarea: este tendinta statelor UE (si nu numai) de micsorare a dependentei de China o oportunitate si pentru Romania?

Multi investitori se uita acum cu rezerve la piata chineza, iar europenii vor fi mai atenti la preturi si la originea bunurilor. Asadar, Romania are o sansa sa devina sursa de diversificare necesara.

Desi cresterea economica a Romaniei a fost de asemenea afectata de criza, ea a ramas mai puternica pana in prezent decat majoritatea celorlalte tari ale UE. In plus, piata romaneasca are un potential ridicat de dezvoltare in productie si export, datorita faptului ca exista o importanta forta de munca neutilizata si ieftina (un milion de romani s-au intors in tara, de la izbucnirea crizei si inca 400.000 sunt someri).

Este intr-adevar putin probabil ca Romania sa aiba capacitatea de a folosi aceasta perioada drept una de resetare completa, astfel incat sa produca singura bunurile pe care, alaturi de UE, le importa din China si sa faca acest lucru mai ieftin. Momentul este insa oportun pentru a da startul acestui trend.

Cum pot ajuta importatorii

Companiile importatoare care se bazeaza exclusiv pe China in lantul lor de aprovizionare ar trebui acum sa isi puna intrebari si sa isi regandeasca strategia in cazul altor situatii neprevazute care pot aparea in viitor, precum al doilea val al pandemiei. Ele trebuie sa ia in considerare ca trebuie sa mentina atat stabilitatea financiara a propriei companii, cat si increderea clientilor care beneficiaza de aceste importuri.

Renuntarea la dependenta de China s-ar putea realiza in doua feluri: prin relocarea integrala a productiei pe piata interna si, respectiv, prin diversificarea furnizorilor. Productia integral locala si un schimb avantajos de materii prime, materiale sau componente intre statele UE ar oferi numeroase oportunitati, inclusiv pentru importatori, care nu se vor mai lovi de blocaje globale. Diversificarea furnizorilor pare aproape imposibila, tinand cont ca statul chinez este cel mai mare furnizor pentru majoritatea sectoarelor. Este evident ca o decuplare totala nu poate avea loc. Cu toate acestea, renuntarea la China drept singur furnizor si variatia surselor de aprovizionare este solutia necesara. De exemplu, importatorii se pot orienta catre Brazilia, Mexic, India, Chile sau Columbia pentru produse electronice, materiale plastice sau imbracaminte. Si Europa Centrala si de Est, Turcia, Georgia si Armenia sunt de asemenea piete in plina dezvoltare, care vor oferi noi oportunitati.

Importatorii trebuie sa gaseasca de asemenea si alte solutii pentru a diminua impactul unei noi posibile crize asupra propriei activitati. Companiile importatoare ar putea sa ia in considerare cum isi pot optimiza costurile, acolo unde este posibil.

O criza de proportii globale, cum ar fi o pandemie, vine implicit cu volatilitate crescuta. Un pericol evident, care poate fi usor observat, este volatilitatea pietei valutare, care uneori poate cauza pierderi, iar in situatii repetate sau pentru comenzi mari poate fi un real pericol pentru afacerea in sine. In acest sens, companiile importatoare pot face economii substantiale prin serviciile de schimb valutar si de tranzactii internationale cu ajutorul unui fintech. Cursuri avantajoase de schimb valutar, care sa evite pierderile cauzate de fluctuatii nefavorabile, operatiuni de acoperire la termen si comisioane mici la platile internationale sunt doar cateva din avantajele pe care le ofera un fintech si de care poate beneficia o companie importatoare.

                                       

Autori

foto
AKCENTA