Regimul fiscal al tranzactiilor cu monede virtuale a fost clarificat, in mare masura, in Romania odata cu aparitia Legii 30/2019 care, printre altele, reglementeaza modul de impozitare a veniturilor obtinute din astfel de tranzactii. A continuat insa sa planeze incertitudinea cu privire la taxarea veniturilor realizate anterior aparitiei legii mentionate, intrucat la momentul respectiv existau inca interpretari potrivit carora, in lipsa unei reglementari clare si specifice in domeniu, veniturile din tranzactii cu monede virtuale ar trebui considerate neimpozabile. Aceste interpretari, pe care le-am combatut cu argumente solide la inceputul anului 2019, au fost recent infirmate si de Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ).
Aceasta problematica a fost supusa, de curand, spre solutionare ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile prin care sa se dea o rezolvare de principiu (o interpretare a legislatiei aplicabile in astfel de cazuri). Desi prin decizia nr. 34 din 24 mai 2021 ICCJ a respins, ca inadmisibila, sesizarea formulata in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile (a considerat ca nu este necesara o decizie in acest caz, legislatia fiind suficient de clara pentru a fi aplicata de orice instanta), este de interes deosebit argumentarea oferita pentru aceasta decizie.
Argumentele ICCJ
In interpretarea Curtii, Legea 30/2019 nu a fost emisa cu scopul de a acoperi un vid de reglementare, ci pentru a adapta cadrul legislativ existent unui context in care frecventa tranzactiilor cu criptomonede era in continua crestere. In plus, instanta sustine ca legislatia anterioara aparitiei Legii 30/2019 nu exclude incadrarea veniturilor din transferul de moneda virtuala in categoria celor provenind din alte surse, in contextul in care enumerarea veniturilor din aceasta categorie nu era exhaustiva, iar acest tip de venituri nu era inclus in categoria veniturilor neimpozabile, intentia si scopul legiuitorului fiind de a supune impozitarii toate veniturile, cu exceptia celor considerate neimpozabile. ICCJ concluzioneaza ca dispozitiile legale aplicabile inainte de intrarea in vigoare a legii 30/2019 nu sunt lacunare, incomplete sau neclare.
Asadar, argumentarea Curtii intareste argumentatia publicata la inceputul anului 2019 - veniturile obtinute de persoanele fizice din tranzactii cu criptomonede inainte de intrarea in vigoare a legii 30/2019 nu erau mentionate expres ca fiind neimpozabile in cadrul legislatiei fiscale aplicabile. Prin urmare, acestea trebuiau sa fie supuse impozitului pe venit conform regulilor categoriei de venituri potrivite. Avand in vedere ca nu existau norme specifice care sa includa veniturile din tranzactii cu criptomonede intr-o categorie anume a veniturilor impozabile, ele trebuiau considerate venituri impozabile din alte surse chiar si in lipsa unei mentiuni exprese, lista veniturilor din alte surse nefiind limitata de legiuitor.
In concluzie, este de apreciat faptul ca se incearca lamurirea aspectelor fiscale legate de tranzactiile cu criptomonede, inclusiv in cazul celor derulate in trecut, chiar daca, in prezent, discutia trebuie axata pe adaptarea legislatiei la rapiditatea cu care atat monedele virtuale, cat si modalitatile de tranzactionare a acestora se diversifica in practica.
