loader
Ecotaxa pentru pungi de transport: o initiativa salutara, demarata insa cu stangul

Ecotaxa pentru pungi de transport: o initiativa salutara, demarata insa cu stangul

La zece luni de la interzicerea comercializarii pungilor de transport din plastic subtire si foarte subtire, cu maner, acestea sunt inca utilizate din abundenta in piete si in micul comert

Legislatia de mediu cunoaste modificari frecvente, uneori intempestive, si, nu de putine ori, discutabile din perspectiva efectelor obtinute. Un bun exemplu este cel al ecotaxei. Pana la jumatatea acestui an, operatorul economic care introducea pe piata pungi de cumparaturi din plastic, cu maner, platea la Fondul pentru mediu suma de 0,1 lei/punga (ecotaxa). Aceasta trebuia inclusa in pretul pungii si recuperata de la consumator, astfel incat sa se descurajeze consumul de pungi de acest tip. Ulterior, legislatia a fost inasprita, insa modificarile genereaza probleme importante tuturor partilor implicate.

Astfel, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50/2019, publicata in Monitorul Oficial in data de 2 iulie 2019, extinde aplicarea ecotaxei si la pungile de transport fara maner (exceptate pana atunci) si o majoreaza la 0,15 lei/bucata. Sunt exceptate de la ecotaxa pungile de transport din materiale care respecta standardul SR EN 13432:2002 (materiale biodegradabile si compostabile).

Extinderea ecotaxei pentru a descuraja si consumul de pungi de transport fara maner este salutara, insa este defectuos modul intempestiv in care s-a realizat aceasta, fara o perioada tranzitorie in care pungile comandate inainte de 2 iulie 2019 sa poata fi introduse pe piata scutite de plata ecotaxei. Lipsa perioadei tranzitorii incalca prevederile legislatiei Uniunii Europene, jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene si Constitutia Romaniei. In plus, aduce prejudicii semnificative producatorilor si importatorilor care nu isi mai pot valorifica marfa contractata/produsa inainte de 2 iulie 2019, dar neintrodusa inca pe piata din Romania.

Dincolo de problema legalitatii, se pune si problema echitatii: este corecta schimbarea legii de pe o zi pe alta fara oferirea unui termen de adaptare, cat timp nu exista nicio urgenta reala? Evident, nu.

Continuam tot cu stangul?

Perspectiva pare si mai sumbra daca ne raportam la proiectul de metodologie de calcul al ecotaxei. Problema principala este ca acesta extinde aplicarea ecotaxei si la pungile de uz casnic care nu indeplinesc in mod cumulativ urmatoarele conditii: (i) sunt ambalate sub forma de rola a 25-100 de pungi; si (ii) fiecare punga poarta una din urmatoarele inscriptii: „pungi pentru congelator”, „pungi de uz casnic” sau „pungi pentru sandvis”.

Practic, daca proiectul este adoptat in forma actuala, consumatorul care doreste sa cumpere pungi fara maner pentru utilizare in scop personal (de exemplu, pentru pus legume la congelator, pentru pachetul cu masa pentru serviciu/scoala etc.) va avea trei alternative in care, de fiecare data, va pierde. Cum, de altfel, va pierde si producatorul/importatorul, pentru ca nici versiunea curenta a proiectului nu prevede o perioada tranzitorie, in care pungile de uz casnic comandate/produse pana la intrarea in vigoare a ordinului sa fie introduse pe piata fara ecotaxa.

Cand cumpara pungi de uz casnic ce indeplinesc cerintele proiectului, consumatorul va plati mai mult, din cauza costurilor imprimarii pe fiecare punga cu cerneala care nu afecteaza sanatatea umana si a faptului ca, intelegem, grosimea pungilor trebuie sa creasca pentru a permite imprimarea individuala cu una din sintagmele permise de proiect.

Pentru pungile de uz casnic ce nu indeplinesc cerintele restrictive ale proiectului, pretul devine prohibitiv, pentru ca la costul pachetului se va adauga si ecotaxa de 0,15 lei/punga, adica un plus de 30 de lei la pretul unui pachet de 200 de pungi. Intrucat vorbim de un pachet care actualmente costa cel mult 5,5 lei, aplicarea ecotaxei va creste pretul de cel putin sase ori.

Daca opteaza sa cumpere pungi de uz casnic din materiale biodegradabile si compostabile, consumatorul va trebui sa plateasca, intelegem, de cel putin patru ori mai mult decat pentru pungile care respecta restrictiile impuse de proiect, ca urmare a costurilor de productie mai ridicate decat ale pungilor clasice din plastic.

In prima situatie nu pierde doar consumatorul, ci si mediul, pentru ca nu scade cantitatea de plastic ce va deveni deseu, ci …creste. De ce? Pentru ca se foloseste material de confectionare a pungilor mai gros pentru a permite imprimarea, deci va rezulta mai mult deseu dupa utilizarea pungilor. In plus, in lipsa unui studiu de impact premergator adoptarii OUG 50/2019 si punerii in dezbatere a proiectului, nu ne este clar daca exista capacitatile necesare pentru compostarea pungilor care respecta standardele impuse, mai ales ca unele pungi sunt compostabile numai industrial, nu si acasa.

Problema, insa, este nu numai una de inechitate, ci si de ilegalitate. Cel putin pentru ca un ordin de ministru nu poate completa o ordonanta a Guvernului. Din moment ce OUG 50/2019 prevede ca ecotaxa se aplica la pungi de transport, care sunt pungi utilizate in comert, un ordin de ministru nu poate extinde reglementarea si la pungi destinate utilizarii casnice.

Care ar fi posibila explicatie a restrictiilor din proiect?

Explicatia din spatele extinderii aplicarii ecotaxei la pungile de uz casnic, care nu indeplinesc conditiile mentionate mai sus, pare a fi aceea ca o serie de comercianti utilizeaza pungi de uz casnic in activitati comerciale. Si, in acest fel, ar scapa de aplicarea ecotaxei.

Chiar daca aceasta situatie ar fi una reala, masurile luate de autoritati pentru a o combate trebuie sa indeplineasca trei conditii pentru a fi legale: sa fie nediscriminatorii, adecvate si sa nu depaseasca ce este necesar pentru atingerea scopului urmarit. Fara a analiza primele doua conditii, aplicarea ecotaxei la pungile de uz casnic excede, in mod clar, ce este necesar pentru a impiedica unii comercianti sa se sustraga obligatiilor de plata a ecotaxei. Masura suficienta ar fi controlarea si sanctionarea comerciantilor fraudulosi. Realitatea ne arata insa ca, din pacate, verificarea respectarii legislatiei privind pungile de transport nu a reprezentat o prioritate pentru toate autoritatile cu atributii in domeniu. Edificator in acest sens este ca la zece luni de la interzicerea comercializarii pungilor de transport din plastic subtire si foarte subtire, cu maner, acestea sunt inca utilizate din abundenta in piete si in micul comert.

In plus, dincolo de problema legalitatii, se pune problema echitatii. De ce sa plateasca consumatorii pentru atitudinea incorecta a unor comercianti?

Ce facem in continuare?

Din fericire, aspectele de mai sus pot fi corectate, inca, daca exista vointa administrativa si politica. Legea de aprobare a OUG 50/2019 este in procedura de legiferare in Parlament, iar proiectul inca nu a fost adoptat. Ramane de vazut cum fructificam sansa pe care inca o avem, de a ataca frontal problema, nu de a aduce „solutii” facile care lezeaza operatorii economici onesti si populatia.

Material de opinie de Ovidiu Balaceanu, Senior Managing Associate, Reff & Asociatii