Criza economica globala a demonstrat ca actiunile iresponsabile, fie si ale unui numar mic de actori, pot declansa efecte negative in lant care ne afecteaza pe toti. Suntem mai putin dispusi sa inchidem ochii la practicile de business care distrug ecosisteme pentru ca simtim pe pielea noastra efectele ireversibile ale schimbarilor climatice. In plus, dezvoltarea retelelor sociale da oricui posibilitatea sa arate lumii cine, unde si cum face bine sau rau.
Asa cum spunea consultantul si autorul Christopher Meyer, traim astazi intr-o „era a transparentei”, in care companiile care nu isi asuma responsabilitatea pentru activitatea lor se vor regasi in „cea mai nefasta lume” - cea in care desi vor fi obligate sa fie responsabile, vor fi considerate in continuare iresponsabile.
Referindu-ma la Romania, avem cateva companii, putine, care realizeaza rapoarte de sustenabilitate si care ofera primele exemple de buna practica la nivel local. Avem companii antreprenoriale care sunt construite din start pentru a integra principiile de sustenabilitate si care vorbesc despre asta sau nu. Avem multe alte companii care se implica in comunitate prin activitati filantropice sau de tip CSR pentru a obtine licenta sociala de a opera in acele comunitati. La randul lor, acestea vorbesc despre ceea ce fac sau nu. Unele vorbesc mai mult decat fac, altele dimpotriva, tac si fac.
La polul opus, avem organizatii mai mult sau mai putin cunoscute, de mari si mici dimensiuni deopotriva, locale sau multinationale care defriseaza ilegal, polueaza apele, angajeaza la negru, cumpara influenta sau care, cu buna intentie dar si cu buna stiinta, ignora reglementarile de siguranta publica, provocand tragedii colective.
In acest cadru complex si zbuciumat este firesc sa ne intrebam: de unde pornim totusi discutia despre sustenabilitate? Despre ce vorbim: despre prezent, despre urmatorii trei ani sau despre viitorul generatiilor care abia se nasc? Pornim de la problemele acute care ne pun in pericol prezentul, sau de la modelele de buna practica pe care ni le ofera cativa campioni din piata pentru a construi viitorul?
Sunt intrebari la care vom avea nevoie sa gasim raspunsul foarte curand. Peste 700 dintre marile companii private care opereaza in Romania vor fi obligate sa publice rapoarte privind sustenabilitatea activitatii lor incepand cu 2017. Sunt companiile cu peste 500 de angajati care intra sub incidenta directivei 2014/95/UE.
Ce vor avea de spus toate aceste organizatii despre impactul activitatii lor? Este greu sa estimam – inca nu avem o lege nationala care sa transpuna directiva europeana. Cu siguranta insa, organizatiile care vor publica rapoarte de sustenabilitate vor avea de castigat - de la o mai buna reputatie, angajati mai loiali, acces mai facil la capital, eficienta crescuta si pana la reducerea pierderilor. Dar, mai mult decat atat, poate cel mai important castig este faptul ca procesul de raportare va fi in esenta unul de management al riscurilor.
Asadar, am putea incepe discutia de aici – de la responsabilitatea pentru riscurile pe care ni le asumam – ca administratori, ca manageri de echipe, ca angajati, ca oameni.
