Cu toate ca pentru companiile listate la Bucure?ti indicii de evaluare prin raportare la profituri, active sau cifra de afaceri sunt mai atractivi in comparatie cu cei din Germania sau SUA (in medie), destinul pietei locale e strans legat de sui?urile ?i cobora?urile sentimentului global. Capitalul extern este capabil sa imprime trenduri ample, in timp ce investitorii locali au o abordare, in general, nu de formatori, ci de ”primitori” de directie.
Daca ne indreptam atentia spre situatia actuala din pietele globale dezvoltate, este vizibila deta?area investitorilor, care se apropie de situatia de subestimare a unor riscuri. Indicele de volatilitate VIX este cu atat mai coborat cu cat nevoia de a ”cumpara” protectie la eventuale mi?cari dezavantajoase – in principal descendente – este mai mare. Luni, 24 februarie, VIX ajungea la 14 puncte, in preajma nivelurilor atinse inainte de criza financiara din 2007, de?i inca la aproape trei puncte distanta de minimul, corespunzator optimismului extrem pre-2007.
Seninatatea cu care sunt privite investitiile in actiuni tine de fluxul de bani nou creati de catre Fed, dar ?i de optimismul privitor la economia reala americana, care pare a fi intrat pe o cre?tere durabila. Încetinirea industriei ?i a serviciilor observata in cifrele recente e pusa pe seama vremii foarte reci, in timp ce abordarea principala ramane optimista. Marea intrebare este daca nu cumva tocmai aici se gase?te punctul slab al entuziasmului. Revenirea din SUA convinge Fed sa aduca politica monetara spre normal, reducand treptat pana la zero injectiile de lichiditate. Or tocmai acestea au dat investitorilor argumentul principal pentru a privi cu seninatate ?i uneori chiar euforie pietele de actiuni, coborand simultan ?i volatilitatea. Fara ”scutul” Fed, ?i dupa ani buni de protejare artificala, investitorii s-ar putea trezi nepregatiti in infruntarea cu furtunile viitoare.
Marjele de profit ale companiilor membre ale indicelui S&P500 se situeaza in prezent la maxime istorice (9% pentru componente recurente). Pentru a sustine cre?terea viitoare a profiturilor ar fi nevoie fie de un avans al marjei de profit (putin probabil avand in vedere ca cele mai multe ineficiente au fost deja eliminate pe parcursul crizei), fie de un avans al vanzarilor (dificil de obtinut cand pietele emergente se repliaza, iar cele dezvoltate sunt in fata unei prudente a consumatorilor in zona Euro ?i a unor dobanzi in cre?tere in SUA). Iar fara o sustinere a tendintei de cre?tere a profiturilor, actiunile devin vulnerabile.
În Europa, cre?terea economica e inca fragila, iar avansul estimat la 1% in 2014 este prea mic pentru a rezista la un scenariu nefavorabil determinat de factori adver?i neanticipati in piete – precum o accelerare a pretului marfurilor agricole ori petrolului. BCE ar putea fi nevoita sa intervina pentru a evita domolirea preturilor pana in zona in care deflatia incepe sa fie luata in calcul, ajutand astfel piata de capital europeana, care ar putea performa, in termeni relativi, mai bine decat cea americana.
Riscuri importante se contureaza ?i in China, a carei economie orientata pe investitii pentru productie ?i infrastructura, sustinute de creditare, trebuie sa gaseasca o modalitate de ”aterizare lina” spre un avans anual al PIB mai lent, dar sustenabil. O problema tot mai presanta e gestionarea calitatii in scadere a portofoliului de credite. Autoritatile publice au acumulat datorii, multe dintre ele nefiind trecute in raportarile oficiale, astfel incat la nivel central s-a hotarat demararea unui audit pentru a evalua realitatea. Avansul anual al preturilor imobiliare a incetinit in ianuarie dupa mai bine de un an, iar bancile au devenit mai selective sau chiar au oprit finantarea noua pentru companii din sectorul imobiliar.
Analizand cifrele, observam ca indicii americani au inregistrat in ianuarie o corectie care nu a depa?it 10%, iar revenirea a fost puternica de atunci, S&P500 reu?ind chiar sa atinga noi maxime istorice. În medie, dupa 1957 corectii de peste 10% au aparut la fiecare 1,5 ani. Dar situatia a fost foarte diferita in perioada cand Fed a utilizat injectiile de lichiditate. Au trecut patru ani din 2007 pana la corectia de peste 19% din vara lui 2011 – care a avut atunci argumente serioase precum criza europeana, plafonul de datorie ?i scaderea ratingului SUA. Suntem la 2 ani ?i jumatate de la acea ajustare, ?i daca privim perioada de dupa 2007 ca fiind una neobi?nuita, alegand norma istorica a mai multor decenii, o ajustare de proportii pare a fi tot mai probabila pe masura ce inaintam in 2014. Scenariul de scadere are in momentul de fata argumente fundamentale dificil de ignorat, intre care perspectivele pentru profiturile companiilor, re-orientarea dobanzilor in SUA pe masura ce injectiile de lichiditate sunt oprite ?i o posibila criza in China. Începand cu aceasta primavara, ?i cu ?anse in cre?tere spre vara, investitorii ar putea sa infrunte o corectie severa, insemnand ajustari ale indicilor intre 15 – 20% in pietele americane ?i germane, ?i cel putin tot atat in cazul BVB.
