Criza generata de pandemia Covid-19 a reprezentat imboldul necesar pentru reglementarea consultatiilor medicale prin mijloace de comunicare la distanta, in ultimele luni observandu-se incercari ale legiuitorului de a crea un cadru legal pentru acestea. In continuare, o scurta radiografie a eforturilor de pana acum si a propunerii de reglementare cadru.
Primii pasi in reglementarea telemedicinei
Inainte de situatia exceptionala generata de pandemie, teleconsultatia se lovea de un vid legislativ, neexistand un cadru legal care sa acomodeze aceasta nevoie, desi conceptul de „telemedicina” nu este o noutate absoluta in peisajul medical autohton. In septembrie 2009 a fost inaugurat un sistem de telemedicina de urgenta care conecteaza unitati medicale cu scopul de a oferi sprijin, prin intermediul unui sistem de videoconferinta si a aparaturii de monitorizare a semnelor vitale, spitalelor interconectate la doua centre de comanda, Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti (Spitalul Floreasca) si Spitalul Clinic Judetean Targu Mures. Mai mult, ca urmare a modificarii Legii 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii din anul 2018 s-a introdus mentiunea ca incepand cu anul 2018, din sistemul informatic si informational din sanatate fac parte si sistemul informatic de telemedicina rurala si sistemul informatic de telemedicina al apararii.
Cu toate ca in ultimii ani reprezentanti ai comunitatii medicale au militat pentru reglementarea telemedicinei si a consultatiilor la distanta, pana la 16 martie 2020, cand a fost instituita starea de urgenta la nivel national, legiuitorul nu a rezonat cu aceste solicitari. Abia pe fondul unui sistem medical suprasolicitat din cauza noului coronavirus, s-a ajuns la o adaptare a acordarii consultatiilor pentru a tine cont de masurile exceptionale luate de autoritati si de realitatea ca celelalte afectiuni nu au disparut.
Un prim pas in sensul reglementarii concrete a telemedicinei a fost realizat in perioada starii de urgenta, prin Hotararea de Guvern nr. 252/2020 privind stabilirea unor masuri in domeniul sanatatii pe perioada instituirii starii de urgenta pe teritoriul Romaniei, care cuprindea mentiuni privitoare la consultatiile la distanta.
Ulterior, prin OUG 70/2020 privind reglementarea unor masuri, incepand cu data de 15 mai 2020, in contextul situatiei epidemiologice determinate de raspandirea coronavirusului SARS-CoV-2 s-a mentinut un cadru legislativ temporar al telemedicinei. Astfel, aceasta ordonanta mentioneaza expres ca serviciile medicale constand in asistenta medicala primara si ambulatoriul de specialitate clinic se vor putea acorda pana la data de 30 septembrie 2020 si prin consultatii la distanta, utilizand orice mijloace de comunicare. Nevoia de flexibilitate nu va disparea dupa aceasta data, astfel incat, sunt necesari si alti pasi.
Propunere de reglementare „permanenta”
Legiuitorul a facut un prim pas spre consacrarea legislativa permanenta a telemedicinei prin elaborarea unui proiect de lege pentru acordarea de servicii medicale la distanta, proiect care a fost inregistrat la Senat in urma cu o luna („Proiectul”). Proiectul isi propune sa reglementeze telemedicina astfel incat aceasta sa poata fi utilizata la scara larga, in relatia medic-pacient independent de evolutia situatiei generate de pandemie, ca alternativa la consultatiile la cabinet pentru servicii cuprinse in pachetul de baza, respectiv in pachetul minimal de servicii medicale.
Proiectul stabileste procedurile medicale ce vor putea fi practicate prin intermediul telemedicinei, printre care amintim stabilirea unui diagnostic, interpretarea rezultatelor investigatiei medicale sau supravegherea starii de sanatate a pacientilor.
Avand in vedere aceste aspecte, anticipam existenta unei presiuni asupra specialistilor, examenul clinic desfasurandu-se exclusiv pe baza discutiilor cu pacientul, fara posibilitatea de a observa in mod direct simptomatologia acestuia. De altfel, Proiectul mentioneaza expres faptul ca pacientul va fi informat in legatura cu limitele consultului la distanta si in legatura cu necesitatea apelarii cabinetului sau 112, in cazul agravarii simptomelor. In orice caz, consideram oportuna o abordare treptata a telemedicinei, raportata la specificul fiecarui pacient, de exemplu, in cazul pacientilor cu anumite boli cronice, consultul de rutina putand fi efectuat mult mai facil prin mijloace de comunicare la distanta.
In urma teleconsultatiei medicul va consemna in registrul de consultatii si in fisa pacientului raportul privind consultatia la distanta sau, daca e cazul, eventualele incidente tehnice survenite in timpul acesteia.
Mai mult, potrivit Proiectului, anumite documente medicale precum biletele de trimitere pentru investigatii, prescriptiile medicale, recomandarile sau certificatele de concediu medical se vor putea obtine in urma teleconsultatiei prin mijlocul de comunicare convenit intre medic si pacient.
In privinta prescriptiilor medicale ce pot fi acordate in urma consultatiei la distanta, Proiectul prevede ca prescriptia electronica emisa online este validata de Sistemul Informatic pentru Prescriptia Electronica (SIPE) si nu necesita semnatura olografa, parafa medicului sau stampila cabinetului, fiind identificata de farmacie pe baza unor elemente de identificare pe care pacientul le va primi in format electronic, fapt de natura sa garanteze veridicitatea prescriptiilor medicale.
Precizam ca, daca in ce priveste prescriptiile medicale reglementarea propusa ofera cateva detalii, in privinta biletelor de trimitere Proiectul nu mentioneaza sistemul prin care se vor elibera sau elementele de identificare pe care acestea le vor avea. Speram ca aceste chestiuni sa fie antamate in cadrul dezbaterilor din Parlament ori cu ocazia elaborarii normelor metodologice.
Conform Proiectului, consultatiile la distanta urmeaza a fi acordate si decontate de CNAS conform reglementarilor legale in vigoare aplicabile consultatiilor la cabinet.
Intr-o nota optimista, alegem sa remarcam deschiderea autoritatilor spre crearea unui cadru general, pe termen lung, pentru adaptarea serviciilor medicale la realitatea sociala. Urmarim cu interes evolutia Proiectului, dar si a normelor metodologice, si ne exprimam speranta ca medicii, farmacistii si alti specialisti din domeniul medical sa aduca propuneri pertinente in vederea crearii unui cadru legal coerent din toate punctele de vedere.
Cateva efecte anticipate
Adoptarea Proiectului va provoca actorii de pe piata serviciilor medicale la adaptarea in vederea integrarii telemedicinei in activitatea acestora. Mentionam ca, desi marii jucatori pe piata serviciilor medicale au facut acest pas inca din perioada starii de urgenta, pregatirile pentru adaptarea activitatii medicale la mediul online trebuie extinse semnificativ pentru un progres real in acest sens.
Avantajul, daca se vor realiza demersurile necesare pentru implementarea propunerilor de telemedicina, va consta in faptul ca serviciile medicale de baza ar urma sa devina mai accesibile, anumite proceduri desfasurandu-se cu celeritate, fapt ce, speram, va contribui la coerenta sistemului medical in general.
In prezent, sistemul medical din Romania nu este pregatit pentru o schimbare de asemenea anvergura. Mai mult, chiar daca sistemul informatic din domeniul medical va putea fi adaptat astfel incat sa permita implementarea telemedicinei, exista riscul ca aceasta sa nu fie pusa in valoare din cauza reticentei utilizatorilor. Astfel, inovatia va trebui sa razbeasca prin zidul nesigurantei, al paranoiei sau al necunoasterii, atat din partea profesionistilor din domeniul medical si domeniile suport, cat si din partea pacientilor. De aceea, consideram ca va fi oportuna o campanie de informare a acestora, pentru ca utilizatorii medicinei sa fie informati si asistati pas cu pas in vederea familiarizarii cu telemedicina.
In final, mentionam ca incercarea de reglementare a telemedicinei se incadreaza in efortul de digitalizare si modernizare a serviciilor din toate domeniile, inclusiv educatie, servicii publice etc. La fel ca in cazul acestor alte initiative, va trebui sa se asigure si respectarea regulilor privind protectia datelor cu caracter personal, precum si securitatea informatiilor schimbate prin mijloacele de comunicare la distanta intre medici si pacienti. Totusi, pentru ca acest efort de modernizare sa poata fi valorificat in mod corespunzator, nu numai legiuitorul trebuie sa fie deschis catre schimbari, ci si ceilalti participanti la piata serviciilor din Romania, fiind necesara conlucrarea medicilor, farmacistilor si a societatii civile pentru a permite crearea unui cadru pentru un sistem medical modern.
