Industria auto este, fara indoiala, una dintre cele mai incercate in ultimii doi ani, dat fiind ca s-a confruntat cu numeroase provocari, disfunctionalitati in lanturile de aprovizionare la nivel global, criza semiconductorilor si cresterea preturilor materiilor prime fiind doar cateva dintre acestea. Dificultatile nu au intarziat sa produca efecte asupra angajatilor din industria auto, astfel ca angajatorii trebuie sa ia in calcul toate instrumentele pe care le au la indemana pentru a-si asigura forta de munca necesara continuarii si chiar intensificarii activitatii pentru a recupera decalajele inregistrate in contextul pandemiei. Printre acestea se numara facilitatile acordate de stat, importul de forta de munca, munca la distanta sau detasarea angajatilor in alte state. Insa toate acestea au si implicatii fiscale, si juridice.
La nivelul Uniunii Europene (UE), unu din zece lucratori din industrie este angajat in unitatile de productie de masini (aproximativ 2,6 milioane de oameni). In Romania, personalul angajat in industria auto insumeaza aproximativ 195.000 de persoane, conform datelor Eurostat. In consecinta, avand in vedere rolul important pe care acest domeniu il joaca in economia europeana, statele membre trebuie sa acorde importanta problemelor cu care se confrunta companiile din domeniul auto si sa le ofere sprijin pentru protectia angajatilor si atragerea de noi lucratori in industrie.
In Romania, dificultatile din zona de personal sunt complexe, insa, pe masura ce activitatea economica va depasi efectele pandemiei, la nivel national, dar si global, solutiile se vor putea diversifica. Important este ca, intre timp, fiecare companie sa isi contureze strategia corecta in privinta schemei de personal, tinand cont inclusiv de viteza cu care tendintele se materializeaza pe aceasta piata (migrarea catre masini electrice cu scopul de a atinge obiectivele climatice ambitioase asumate la nivelul UE).
Din punct de vedere fiscal, in prezent, companiile auto din Romania au inca la indemana facilitati acordate de stat, asa cum este posibilitatea reducerii timpului de munca (asa-numitul Kurzarbeit), care presupune ca, in cazul reducerii temporare a timpului de lucru ca urmare a instituirii starii de urgenta/alerta/asediu, in conditiile legii, pe perioada starii de urgenta/alerta/asediu, precum si pe o perioada de pana la trei luni de la data incetarii ultimei perioade de acest gen, angajatorii au posibilitatea sa reduca timpul de munca al salariatilor cu cel mult 80% din durata zilnica, saptamanala sau lunara prevazuta in contractul individual de munca. Pe durata unei astfel de reduceri a timpului de munca, salariatii afectati de masura beneficiaza de o indemnizatie de 75% din salariul de baza brut lunar aferent orelor de reducere a programului de lucru, indemnizatie care poate fi decontata angajatorilor de catre stat. Totodata, avand in vedere contextul pandemiei, guvernul a decis sa reintroduca, pana la 31 martie 2022, facilitatea privind decontarea indemnizatiei aferente perioadei de suspendare temporara a contractului individual de munca din initiativa angajatorului (somajul tehnic). In plus, companiile care detin centre de cercetare in Romania pot aplica pentru facilitatile acordate de stat in acest domeniu.
Importul de angajati – oportunitati si provocari
Aceste facilitati sunt accesate insa, in general, pentru mentinerea angajatilor existenti, dar, pentru noi recrutari, companiile trebuie sa depuna eforturi tot mai mari, dat fiind ca piata muncii redevine tensionata odata cu disiparea efectelor pandemiei. Dincolo de implicarea in formarea viitorilor angajati (invatamantul profesional in sistem dual), o solutie mai rapida si tot mai des luata in calcul in strategia privind forta de munca de catre angajatorii romani din toate industriile (probabil inca preponderent in constructii si HoReCa, dar si in domeniul auto) este cea a importului de forta de munca din afara UE. In sustinerea acestei noi tendinte, Guvernul Romaniei a anuntat pentru anul 2022 un contigent de 100.000 avize de munca pentru cetateni non-UE (pana la acest moment hotararea nu a fost aprobata), de doua ori mai mare decat cel pentru anul 2021, spre exemplu.
Dar integrarea cetatenilor straini in procesul de productie prezinta multe provocari: eforturi pentru pregatirea profesionala, asimilarea in cadrul companiei, acceptarea diferentelor culturale etc. Inainte de toate, insa, procesele de recrutare urmate de cele pentru obtinerea tuturor documentelor de imigrare trebuie puse foarte bine la punct. Un angajat non-UE nu poate incepe munca „maine”, un termen rezonabil de timp de la primul pas in recrutare la prima zi de munca fiind de aproximativ sase luni. Asadar, planificarea, identificarea partenerilor si a solutiilor potrivite, alocarea bugetelor devin actiuni esentiale pentru echipele de resurse umane, care vor fi nevoite sa isi dezvolte intern capacitatea de a urmari toate aspectele pe care le implica importul de angajati. In procesele de imigrare, atunci cand lucrurile nu se intampla tocmai in conformitate cu cerintele autoritatilor sau sunt intarziate din diverse motive, impactul poate fi unul semnificativ nu doar pentru potentialul angajat, ci si pentru angajator. Riscul cel mai mare este cel care deriva din situatii calificate ca „munca la negru”, care pot atrage pentru societate atat amenzi semnificative, cat si interdictia de a angaja personal din strainatate sau de a mai beneficia de subventii, de a participa la achizitii publice etc.
Obligatiile angajatorilor pentru angajatii mobili
O alta dimensiune a fortei de munca mobile in industria auto este cea a angajatilor romani care desfasoara activitate in afara tarii in diverse situatii, fie ca este vorba despre cazuri de remote working, vizite in alte fabrici, pregatire profesionala, participarea la proiecte pe termen scurt sau detasari pe termen mediu sau lung. In functie de variabile precum tara de destinatie, scopul si durata sederii, atat angajatul, cat si angajatorul roman pot avea obligatii de inregistrare si raportare, avand in vedere legislatia muncii, procesele de imigrare, impozitele si contributiile sociale din tara respectiva. Multe dintre aceste obligatii au termene scurte (inclusiv inainte ca angajatul sa ajunga in statul respectiv) care, daca nu sunt respectate, pot genera riscuri semnificative pentru partile implicate. In vederea determinarii corecte a obligatiilor asociate desfasurarii activitatii intr-un alt stat decat Romania, este esentiala cunoasterea legislatiei aplicabile, fie ca este vorba despre cea romana, cea internationala (regulamente si directive aplicabile la nivelul UE sau conventii bilaterale incheiate de Romania cu alte state) sau despre cea locala, din statul in care se desfasoara activitatea.
Acestea sunt doar cateva dintre aspectele de care angajatorii din industria auto trebuie sa tina cont in gestionarea fortei de munca actuale si viitoare. Insa economia este dinamica, iar castigatori vor fi cei care au capacitatea sa inoveze atat in procesul de productie, cat si in privinta atragerii si diversificarii fortei de munca.
