Modificarile aduse recent legislatiei privind combaterea evaziunii fiscale au drept scop, printre altele, simplificarea procedurilor de recuperare de catre stat a prejudiciilor provenite din astfel de infractiuni de pana la 1.000.000 de euro. Astfel, Legea nr. 126/2024 ofera contribuabilului suspectat de evaziune de catre autoritatile fiscale posibilitatea sa achite prejudiciul majorat si penalitatile aferente, pentru a nu fi supus urmaririi penale. Insa, daca alege sa plateasca, isi recunoaste automat fapta si renunta la orice mijloc de a-si dovedi ulterior nevinovatia si de a-si recupera sumele achitate. In plus, noua lege intra in contradictie cu Codul de procedura fiscala, pe anumite aspecte, si confera inspectorilor fiscali atribute de procurori.
Legea nr. 126/2024 privind unele masuri pentru consolidarea capacitatii de combatere a evaziunii fiscale, care modifica Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, a intrat in vigoare in data de 16 mai 2024 si reglementeaza o serie de infractiuni noi. De asemenea, ea aduce modificari inclusiv cu privire la cauzele speciale de nepedepsire (situatiile in care o persoana care a comis o infractiune scapa de pedeapsa) pentru prejudicii sub pragul prevazut de lege, care acum a fost majorat de la 100.000 de euro la 1.000.000 de euro.
Un element de noutate este reprezentat de cauza de nepedepsire care confera autoritatilor fiscale atribute rezervate pana acum organelor judiciare (de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005). Conform noului text de lege, in cazul infractiunilor de evaziune fiscala, fapta nu se mai pedepseste daca prejudiciul este mai mic de 1.000.000 de euro, iar contribuabilul achita efectiv prejudiciul, majorat cu 15%, precum si dobanzile si penalitatile aferente, in termen „de maximum 30 de zile de la finalizarea controlului efectuat de organele competente, in urma caruia se individualizeaza un prejudiciu datorat bugetului general consolidat”. In acest caz, „organele competente” sunt autoritatile fiscale, care nu vor mai sesiza organele de urmarire penala, ci vor constata direct aplicabilitatea cauzei de nepedepsire. In consecinta, contribuabilul va putea opta pentru plata sumei datorate si va evita, astfel, deschiderea unui dosar penal.
Sumele achitate nu se pot recupera ulterior
Pe de alta parte, Codul de procedura fiscala prevede ca prejudiciul stabilit in urma unui control fiscal (indiferent daca e vorba de inspectie fiscala, control inopinat, control antifrauda, verificarea situatiei fiscale personale sau verificare documentara) in baza suspiciunilor de evaziune fiscala se evidentiaza in procesul-verbal de sesizare a organelor de urmarire penala. Contribuabilul poate achita aceste sume si le poate recupera, ulterior, in masura in care organele penale constata ca aceste sume nu erau datorate.
Contrar dispozitiilor de mai sus, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire, contribuabilul trebuie sa achite prejudiciul si, mai mult, sa recunoasca la finalizarea controlului ca a savarsit o fapta de evaziune fiscala. Iar in acest caz nu va mai avea posibilitatea sa recupereze sumele achitate, deoarece organele judiciare nu ajung sa se mai pronunte cu privire la existenta sau nu a faptei respective.
Aceasta concluzie este evidenta in cazul inspectiei fiscale, al controlului inopinat, al verificarii situatiei fiscale personale si al verificarii documentare, dat fiind ca, potrivit Codului de procedura fiscala, autoritatile fiscale sunt obligate sa sesizeze organele penale cu privire la potentialele infractiuni. Practic, daca autoritatea fiscala considera ca exista indicii de evaziune fiscala, trebuie sa intocmeasca un proces-verbal de sesizare a organelor penale si sa inceteze controlul. Cu toate acestea, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 126/2024, obligatia sesizarii organelor de urmarire penala ar trebui „amanata” pana la expirarea termenului de 30 de zile in care contribuabilul poate achita prejudiciul majorat cu 15%, precum si dobanzile si penalitatile aferente. Cele doua texte de lege sunt contradictorii, ceea ce va genera un blocaj procedural, pentru ca, daca actiunea de control inceteaza, nu este intrunita conditia pentru aplicarea cauzei de nepedepsire, respectiv „finalizarea controlului efectuat de organele competente, in urma caruia se individualizeaza un prejudiciu datorat bugetului general consolidat”.
In cazul controlului antifrauda, daca sunt indicii de infractiuni, inspectorii antifrauda sunt obligati sa sesizeze organele de urmarire penala prin procesul-verbal emis la finalizarea controlului. In cadrul acestui proces-verbal se individualizeaza intr-adevar prejudiciul, dar fara sa se emita o decizie de impunere. Or, din perspectiva Codului de procedura fiscala, doar decizia de impunere reprezinta un act administrativ, care poate fi contestat si atacat in instanta. Procesele-verbale emise de inspectorii antifrauda, respectiv cele de sesizare a organelor de urmarire penala, nu sunt acte administrative, ci doar acte cu rol de mijloc de proba.
Concret, daca un contribuabil ar decide sa achite prejudiciul majorat pentru a beneficia de cauza de nepedepsire, nu ar mai avea niciun mijloc legal pentru a dovedi ca nu este vinovat de evaziune fiscala. Mai mult, contribuabilul nu va primi niciun act administrativ pe care sa il conteste in fata instantelor. Insa, daca contribuabilul nu accepta acuzatia de evaziune fiscala sau vrea sa conteste rezultatul controlului, aceasta cauza de nepedepsire nu poate fi aplicata.
Recunoasterea vinovatiei expune contribuabilul la interpretari gresite si abuzuri
Mai mult, recunoasterea faptei in afara cadrului prevazut de Codul de procedura penala priveaza contribuabilul de garantiile oferite in cazul acordului de recunoastere a vinovatiei, respectiv dovada ca sunt probe suficiente cu privire la existenta faptei si la vinovatia persoanei care a comis fapta, precum si asistenta juridica obligatorie. Dincolo de aceste garantii, acordul de recunoastere este analizat in instanta, unde ii este confirmata legalitatea. In schimb, nici Codul de procedura fiscala si nici Legea 126/2024 nu prevad astfel de garantii, care sa puna la adapost contribuabilul de o eventuala interpretare gresita a prevederilor aplicabile sau de eventuale abuzuri.
Practic, aceasta cauza de nepedepsire se transforma intr-o veritabila recunoastere a vinovatiei cu privire la o fapta care nu va fi supusa analizei unui organ judiciar sau a unei instante.
Avand in vedere toate aspectele de mai sus, introducerea noii cauze de nepedepsire pare a fi o modalitate de a scurta parcursul judiciar care urmareste atragerea banilor catre bugetul de stat, dandu-i contribuabilului aflat sub presiunea unei potentiale sesizari penale posibilitatea sa aleaga daca achita prejudiciul majorat cu 15% (plus dobanzi si penalitati) sau suporta costurile si implicatiile unui proces penal in cadrul caruia sa-si probeze nevinovatia.
Intrebari care asteapta raspuns
In concluzie, raman o serie de intrebari care trebuie sa isi gaseasca raspunsul in practica viitoare a autoritatilor fiscale. Una dintre ele este cum va putea un contribuabil care vrea sa beneficieze de cauza de nepedepsire (strict pentru a evita urmarirea penala) sa recupereze sumele achitate, in conditiile in care nu are un act administrativ pe care sa il conteste.
In plus, trebuie lamurit daca un contribuabil care achita prejudiciul pentru a beneficia de cauza de nepedepsire va trebui sa isi modifice structura de afaceri pentru perioadele fiscale urmatoare, tinand cont ca recunoasterea vinovatiei ar putea fi folosita in controale fiscale viitoare ca o recunoastere a unei conduite fiscale nelegale.
Totodata, este neclar cum vor demonstra autoritatile fiscale fapta de evaziune fiscala si cu ce mijloace juridice se va putea apara contribuabilul de latura subiectiva in fata unor inspectori care nu au calitatea de magistrati.
Care mai este avantajul practic pentru contribuabilul care plateste pentru a scapa de stresul si costul unui dosar penal, daca organele de urmarire penala au in continuare dreptul sa se sesizeze din oficiu cu privire la savarsirea infractiunii? Desigur, dosarul penal va fi clasat in virtutea interventiei cauzei de nepedepsire, dar beneficiul obtinut ca efect al platii va fi diluat semnificativ.
Nu in ultimul rand, este important sa se clarifice daca, in cazul in care decide sa plateasca, contribuabilul mai are vreo parghie legala pentru a-si proba nevinovatia si a scapa de „eticheta de evazionist”.
