Legea ce reglementeaza relatiile comerciale dintre furnizorii si cumparatorii de produse alimentare si agricole, adoptata recent, interzice practicile comerciale neloiale dintre intreprinderi in cadrul lantului de aprovizionare agricol si alimentar. Aceasta are drept scop implementarea unui mecanism de protectie a furnizorilor in fata cumparatorilor care au o putere de negociere mai mare. Dincolo de aspectele pozitive, legea contine o prevedere importanta care contravine prevederilor Codului Fiscal, si anume interzice cumparatorului sa utilizeze autofacturarea pentru astfel de produse, cu anumite exceptii.
Autofacturarea este folosita pe scara larga de comerciantii care au in portofoliu sute sau chiar mii de furnizori, astfel ca limitarea utilizarii acestui mecanism va ingreuna cu siguranta partea administrativa a acestor contracte, ridicand multiple probleme practice.
Concret, noua lege se refera la articolul 320 din Codul Fiscal, care reglementeaza situatiile in care poate fi emisa autofactura, respectiv doar in relatia cu furnizori care nu sunt stabiliti sau nu sunt considerati a fi stabiliti in Romania ori pentru operatiuni precum achizitiile intracomunitare. Astfel, cumparatorii pot sa emita autofactura pentru marfurile achizitionate si avansurile platite doar pe relatii de aceasta natura, in cazul in care acestia nu se afla in posesia facturii emise de furnizor sau prestator.
De asemenea, in relatiile comerciale mentionate, autofacturarea este permisa si in situatii in care apare necesitatea ajustarii bazei de impozitare din punctul de vedere al TVA, precum desfiintarea totala sau partiala a contractului, cazuri de refuzuri privind cantitatea, calitatea ori preturile bunurilor livrate etc., asa cum sunt detaliate in articolul 287 din Codul Fiscal.
Autofacturarea nu este permisa in relatia cu furnizorii locali
In cazul tranzactiilor cu furnizorii locali, noua lege interzice in mod specific aplicarea prevederilor articolului 319 din Codul Fiscal, in baza caruia cumparatorii trebuie sa emita autofactura, in vederea ajustarii valorii taxei deductibile, in cazul in care furnizorul nu emite factura de corectie.
Astfel, in relatia cu furnizorii locali, beneficiarul nu va mai putea emite factura de corectie, in situatia in care intervine obligativitatea ajustarii TVA, acesta fiind obligat sa astepte documentul emis de catre furnizor.
In aceste conditii, cumparatorii trebuie sa acorde o atentie sporita inregistrarilor contabile, pentru a se asigura ca declara si/sau inregistreaza in mod corect tranzactiile si sumele aferente, dar si ca reflecta corespunzator sumele rezultate in urma ajustarilor de TVA.
O alta consecinta a noii legi consta in faptul ca nu vor mai putea fi emise facturi de catre beneficiar in numele si in contul furnizorului sau prestatorului, facturile emise in cadrul unui astfel de acord avand denumirea de autofactura, element obligatoriu mentionat de Codul Fiscal.
Interdictia va genera cu siguranta probleme practice, avand in vedere ca acest tip de acord este folosit frecvent de comerciantii care au in portofoliu un numar mare de furnizori.
In acest context, companiile partenere in tranzactii cu produse alimentare si agricole trebuie sa isi analizeze portofoliile si sa gaseasca impreuna solutii permise de noile reglementari pe care sa le parafeze in baza unor acorduri similare, astfel incat sa evite eventualele riscuri de neconformare.
