Inteleasa pana acum drept documentul de referinta pentru investitori si factori interesati in performanta companiei, raportarea financiara consacrata include acum si componenta sociala si de impact asupra mediului in care o companie functioneaza.
Cu o origine a dezbaterii ce merge in urma cu 30 de ani, raportarea financiara integrata rezuma perfect nevoia de performanta si responsabilitate a companiilor. Performanta prin urmarirea “obiectivelor prezentului” si de responsabilitate a obtinerii rezultatelor “fara a compromite abilitatea generatiilor viitoare de a-si atinge propriile obiective”. Acest deziderat a condus la rafinarea acestui principiu si definirea mai clara a acestuia prin aparitia unui nou concept “triple bottom line”.
Diferentele fata de raportarea financiara clasica
Fata de raportarea financiara clasica, bazata doar pe date financiare, cunoscuta in limbajul de specialitate international drept „bottom line”, raportarea financiara integrata mai are in vedere doua componente: societatea si mediul, de unde si denumirea de „triple bottom line”. Adica obiectivele de afaceri ale companiilor sunt inseparabile de societatea si mediul in care acestea opereaza, iar esecul de a lua in considerare impactul asupra acestor doua componente ar face nesustenabile activitatile companiilor. Asa s-a nascut la limita dintre milenii conceptul de responsabilitate sociala corporativa sau sustenabilitate corporativa.
Dar pentru a nu ramane doar un set de principii si pentru ca acestea sa treaca in implementare si sa produca rezultat, aceste bune intentii s-au transpus in initiative legislative la nivelul Comisiei Europene. Incepand cu 2011, cu imbunatati si modificari, s-a generat o legislatie care stipuleaza clar obligativitatea companiilor de a comunica transparent informatiile cu impact social si de mediu.
Instrument de crestere a increderii investitorilor
Vazuta ca un instrument al schimbului de informatii pentru cresterea increderii consumatorilor si investitorilor, raportarea financiara inseamna situatii financiare anuale si raportari nefinanciare. Acestea din urma aduc un plus de informatii care prezinta implicarea sociala activa si masurile de protejare a mediului inconjurator adoptate de o companie. Prin aceste raportari se detaliaza asadar modul de aplicare a responsabilitatii sociale corporative (sau „CSR”, „Corporate Social Responsibility”) de catre entitatile listate.
Pentru structurarea informatiilor si urmarirea cu usurinta a acestora, in raportarea financiara integrata sunt folosite diferite modele-cadru. Acestea cuprind de obicei: misiunea si viziunea companiei, strategia de dezvoltatare, rolul strategic al CSR, actiunile companiei privind CSR, provocari si rezultate, progres, indicatori monitorizati si modalitati de implicare a partilor interesate.
In Romania, prin transpunerea legislatiei comunitare sunt modificate informatiile nefinanciare solicitate si se introduce “Declaratia nefinanciara/(consolidata)”. Prevederile sunt aplicabile incepand cu 1 ianuarie 2017 pentru entitatile de interes public cu un numar mediu de 500 salariati la data depunderii bilantului.
Auditarea raportarilor financiare integrate
Avand in vedere complexitatea ridicata a raportarilor financiare intregrate comparativ cu raportarile financiare anuale clasice, se pune problema modului in care auditorul financiar va emite opinia de asigurare asupra unui set de situatii financiare integrate. Posibile raspunsuri la provocarile ridicate de auditul raportarilor financiare integrate ar putea fi:
1. Identificarea unor practici existente, care pot fi adaptate
2. Analize conceptuale noi si dezvoltarea unor noi standarde
3. Regandirea raspunderii auditorilor, in contextul in care parte din informatiile cuprinse in raportarea integrata sunt prea subiective pentru a face obiectul unei asigurari rezonabile
4. Identificarea unor formule de asigurare prin care sa se obtina un raport cost/beneficiu rezonabil si, nu in ultimul rand,
5. Dezvoltarea unor standarde noi de asigurare, mai subiective, bazate pe judecata profesionala si principii.
Prin urmare, valorile societatii se schimba de la o perioada la alta, devenind mai centrate pe dezvoltarea durabila a economiei globale. Raportarile financiare se adapteaza acestor evolutii, incluzand in mod obligatoriu cerinte minime de raportare nefinanciara. Pentru a putea emite asigurare asupra raportarilor financiare integrate profesia de audit trebuie sa adapteze metodologiile, modul de selectie si evaluare a probelor de audit, alte aspecte importante privind testele de control si de tranzactii privind indicatori nefinanciari, astfel incat sa tina pasul cu schimbarile majore care au loc.
