Comisia Europeana a publicat la finele lunii martie un ghid ce se adreseaza lucratorilor transfrontalieri afectati de restrictiile de circulatie impuse de majoritatea Statelor Membre ale Uniunii Europene, pentru a limita raspandirea virusului SARS-CoV-2. Astfel, Ghidul prezinta mai multe scenarii in care se pot gasi lucratorii frontalieri si lucratorii detasati si aduce clarificari referitoare la legislatia de securitate sociala aplicabila.
In principiu, instructiunile cuprinse in Ghid nu sunt adresate cetatenilor UE care muncesc si sunt rezidenti ai unui stat membru, altul decat cel al caror cetateni sunt, deoarece ei ar trebui sa beneficieze de tratament similar celui aplicabil cetatenilor statului respectiv. Iar regula este aplicabila chiar daca vorbim despre limitari ale dreptului de a se deplasa pe teritoriul statului respectiv sau de a-l parasi.
Comisia Europeana a clarificat faptul ca legislatia aplicabila contractului de munca al lucratorului transfrontalier ramane si in contextul actual, legislatia statului in care activitatea este desfasurata in mod obisnuit. Daca lucratorul frontalier este in imposibilitatea de a-si indeplini obligatiile prevazute in contractul de munca din cauza limitarilor impuse in contextul pandemiei, acesta ar trebui sa beneficieze de aceleasi avantaje sociale si fiscale, similare celor acordate propriilor cetateni de catre statul membru in care lucreaza. Mai mult decat atat, a clarificat faptul ca nu exista riscul ca acesta sa fie considerat lucrator detasat, pentru ca nu este o prestare de servicii in contextul in care beneficiarul serviciilor nu se afla in statul de resedinta.
Incertitudinea aparea mai ales in contextul in care Comisia Europeana a recomandat statelor membre sa permita lucratorilor frontalieri sa tranziteze teritoriul lor pentru a se intoarce in siguranta in statul membru de resedinta. Acest fapt a ridicat problema daca un astfel de lucrator frontalier – care pe perioada restrictiilor de circulatie lucreaza din tara sa de resedinta – risca sa fie considerat lucrator detasat in intelesul directivei 96/71 privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii. Incadrarea conform directivei ar fi putut sa atraga reguli diferite in ceea ce priveste legislatia de securitate sociala aplicabila, precum si legea aplicabila contractului de munca.
In ceea ce priveste legislatia de securitate sociala aplicabila, in cazul lucratorilor detasati, au fost identificate mai multe situatii ce pot fi intalnite in practica:
• atunci cand lucratorul detasat este nevoit sa utilizeze telemunca in contextul in care nu poate avea acces la locul muncii declarat din statul membru gazda, dar totusi se afla pe teritoriul acestui stat, situatie in care detasarea sa nu este afectata, iar lucratorul ramane supus legislatiei de securitate sociala a statului in care plateste contributii sociale;
• atunci cand la data introducerii restrictiilor de circulatie, lucratorul detasat nu se afla pe teritoriul statului membru in care urma sa isi desfasoara activitatea, drept pentru care primul pas este sa verifice in ce masura ii este interzisa intrarea pe teritoriul statului respectiv si sa contacteze autoritatea competenta in materie de securitate sociala care a emis formularul portabil A1, pentru clarificari suplimentare si daca este cazul, pentru a solicita modificarea formularului emis.
Situatia care ar fi putut ridica cele mai mari probleme practice este cea privind lucratorii care desfasoara activitati dependente in doua sau mai multe state membre. In astfel de cazuri este aplicabila legislatia statului membru in care se desfasoara activitatea, pe motiv ca activitatea lucratorului in statul membru de resedinta reprezinta mai putin de 25% din timpul de lucru/ veniturile acestuia. Totusi, Comisia Europeana a fost de parere ca in contextul in care analiza legislatiei de securitate sociala aplicabila unor astfel de lucratori se face avand in vedere o perioada de referinta de 12 luni, cresterea timpului de lucru in statul de resedinta din cauza pandemiei nu ar trebui sa aiba un impact asupra legislatiei de securitate sociala aplicabila, mai ales daca un formular portabil este deja emis de catre autoritati.
In oricare din situatiile de mai sus, lucratorul poate sa beneficieze de asistenta medicala atat in statul de resedinta, cat si in statul in care isi desfasoara activitatea, in baza asigurarii si a formularului S1.
Desi recomandarea Comisiei Europene este ca statele membre sa fie flexibile in a permite lucratorilor sa ramana supusi legislatiei de securitate sociala aplicabila anterior introducerii masurilor restrictive in contextul pandemiei COVID-19, pana la acest moment nu am vazut in practica o evolutie diferita a autoritatilor romane implicate in emiterea acestor formulare europene.
In continuare, emiterea formularului S1 care da dreptul persoanei de a beneficia de prestatii medicale, este conditionata de existenta formularului A1. Cum emiterea formularului A1 este o procedura birocratica si de lunga durata, situand Romania din punct de vedere al numarului de documente solicitate si al duratei de procesare, in urma tuturor statelor europene, ramane de vazut cum ar putea angajatorii romani sa raspunda in timp real provocarilor economice actuale.
Tot ce putem spera este ca reprezentantii Ministerului Muncii sa aiba in vedere si o digitalizare a proceselor de emitere a formularelor europene si, de ce nu, o centralizare a acestora sub umbrela unei singure institutii, daca acest lucru este mai eficient.
