Adoptata la final de decembrie, Ordonanta Guvernului nr. 130/2021 a marcat introducerea unui numar semnificativ de masuri legislative importante fiscal-bugetare despre care s-a scris si vorbit destul de mult. Am remarcat insa ca - in mod nemeritat, poate - una dintre modificari a trecut total neobservata: prelungirea efectelor juridice a anularii obligatiilor bugetare accesorii pana la data de 30 iunie 2022. Incercam sa descifram de ce s-a intamplat acest lucru si, mai ales sa anticipam, ce perspective ar putea aduce aceasta modificare legislativa in anul urmator. Astfel, Ordonanta 130/2021 pare sa intareasca un trend din ultimii doi ani in care Statul Roman, in contextul dificultatilor financiare generate de pandemia Covid, mai acorda o sansa contribuabililor sai pentru a-si achita debitele fiscale principale restante si a beneficia de anularea obligatiilor fiscale accesorii.
Suntem deja la a treia astfel de sansa si pare ca ne indreptam spre o banalizare a acestei institutii, daca nu se intervine urgent, in opinia noastra, si in privinta unor elemente esentiale care sa revitalizeze interesul imediat si direct al tuturor contribuabili pentru aplicarea acesteia.
Spunem aceasta intrucat, desi termenul pentru aplicarea amnistiei a fost prelungit pana la mijlocul anului 2022, termenul de referinta a obligatiilor fiscale principale care intra in sfera de aplicare a amnistiei a ramas la nivelul anului 2020. Mai exact, doar dobanzile si penalitatile fiscale aferente debitelor fiscale principale avand scadente anterioare datei de 31 martie 2020 pot fi anulate prin cereri depuse pana la data de 30 iunie 2022.
In aceste conditii, chiar daca este binevenita, desigur, ca orice facilitate fiscala in favoarea contribuabililor, ne intrebam daca aceasta prelungire a termenului este de natura sa mentina amnistia fiscala ca un instrument eficient si util de ajutorare a contribuabililor si, pe de alta parte, de stimulare a acumularii veniturilor de la bugetul de stat prin plata debitelor fiscale din inspectii fiscale si conformare voluntara.
Ce avantaje aduce in mod practic contribuabililor aceasta prelungire a termenului? In opinia noastra, in esenta, ar fi doua aspecte relevante:
- pe de o parte, aceasta prelungire este benefica pentru contribuabilii care inca nu si-au ”facut curatenie” in evidentele fiscale si contabile pentru a identifica eventuale erori care sa genereze riscul unor obligatii fiscale suplimentare si, deci, care sa fie rectificate, obligatiile fiscale principale rezultate - platite, iar cele accesorii – anulate. Asemenea contribuabili vor avea, din nou, un termen prelungit pana in 30 iunie 2022 pentru a aplica amnistia, daca nu au efectuat corectii in ultimii doi ani.
- pe de alta parte, este marita sfera inspectiilor fiscale care intra in domeniul de aplicare a amnistiei fiscale si care va cuprinde inspectiile incepute pana la data de 30 iunie 2022, iar nu doar cele in curs sau incepute pana la data de 31 ianuarie 2022.
Si totusi, indiferent de momentul efectuarii corectiilor si/sau demararii inspectiilor fiscale, acestea nu pot sa vizeze decat obligatii fiscale principale de dinainte de 31 martie 2020.
Or, in contextul in care perioadele de dinainte de 2020 au facut deja, in multe cazuri obiectul controalelor fiscale din partea ANAF, dar si tinand cont de faptul ca intram in al treilea an de cand contribuabilii se lupta cu efectele pandemiei COVID, iar valul al 5-lea este pe cale sa traverseze (si) Romania cu consecinte greu de prezis si estimat la acest moment (daca ne uitam in aceste momente la impactul din vestul Europei), consideram ca este absolut necesara si redefinirea obiectului amnistiei, iar nu doar a termenului de aplicare a acesteia.
Cum deja invatam sa coexistam cu pandemia COVID, devenita intre timp o noua realitate care ne marcheaza existenta, apreciem ca si masurile fiscale ar trebui in mod corespunzator adaptate si individualizare acestor noi realitati.
Astfel, Noul An 2022 - al treilea si, deci, cel care ar trebui potrivit folclorului autohton, sa fie cel norocos - ar trebui sa marcheze tranzitia amnistiei de la o masura fiscala (extrem de benefica si uzitata atat de contribuabili, dar si pentru bugetul de stat) care i-a ajutat pe acestia sa plateasca debitele fiscale anterioare pandemiei in timpul acesteia, intr-una de sprijin a acestora sa achite debitele fiscale principale nascute in timpul pandemiei, mai ales cele din primul an pandemic, care s-a dovedit a fi cel mai dificil si cu consecintele cele mai grave atat pentru stat, cat si pentru contribuabili.
Dintr-o astfel de perspectiva, apreciem ca, in plus fata de prelungirea termenului de depunere la 30 iunie 2022, o devansare si a termenului de referinta de la 30 martie 2020 la 30 martie 2021 ar fi un excelent inceput si ar revigora acest instrument care s-a dovedit a fi unul vital atat pentru Statul Roman, dar si pentru contribuabilii acestuia in aceste vremuri dificile.
