Revenirea la impozitul progresiv este o tema care reapare periodic in dezbaterea publica, insa mediul de afaceri si contribuabilii persoane fizice nu par convinsi ca aceasta schimbare este necesara si benefica. Din toate sondajele realizate pe acest subiect, reiese ca marea majoritate sustine in continuare cota unica. Motivul principal tine atat de teama ca va creste inevitabil povara fiscala, cat si de faptul ca practic va fi mult mai greoi si mai complicat de administrat. Exista o lista lunga de argumente pro si contra, insa cele mai multe vin din zona teoretica, fara referire la ce se intampla in realitate cu taxarea si administrarea fiscala. Voi face referire la cele mai frecvente dintre ele si le voi comenta in oglinda (atat pro, cat si contra) pe scurt:
Cota unica este invechita, spun sustinatorii sistemul de impozitare progresiva care cred ca renuntarea la aceasta ar reprezenta un pas spre modernizarea sistemului nostru fiscal si o dovada ca economia noastra este una dezvoltata. Ei cred ca in urma cu 20 de ani cota unica era potrivita cu stadiul Romaniei de dezvoltare de atunci, dar intre timp a devenit o frana pentru redistribuirea bunastarii pe care am reusit sa o generam in ultimii 15 ani. Sunt de acord ca economia Romaniei nu se mai compara cu cea de acum 15-20 de ani, ca exista mult mai multa avutie, fapt masurat prin cresterea semnificativa a PIB. Insa, administrarea fiscala a evoluat la fel de rapid? Am reusit sa o modernizam cu sisteme IT la zi, cu resurse umane bine antrenate? Din pacate, progrese s-au vazut doar in ultimii cativa ani, iar capacitatea de colectare a taxelor si impozitelor existente acum in Codul fiscal nu a crescut semnificativ. Continuam sa avem cea mai slaba colectare a TVA din UE, conform Comisiei Europene, si cele mai mici venituri fiscale, in afara de Irlanda, care e un caz aparte, avand un regim fiscal extrem de lejer, practicat pentru atragerea investitorilor. Sa nu uitam ca unul dintre motivele adoptarii cotei unice a fost tocmai dificultatea de a administra cote progresive, care presupun o serie de deduceri fiscale, in functie de situatia personala a fiecarui contribuabil persoana fizica. Se consumau resurse umane si materiale ineficient, fapt care a dus la gasirea unei solutii foarte simple. Este acum ANAF gata sa preia administrarea a catorva milioane de declaratii fiscale? Fostul presedinte al institutiei declara la finalul lunii februarie ca nu. E improbabil ca in doua luni situatia sa se fi schimbat radical.
In UE mai au cota unica doar cateva state. Este adevarat ca Romania, Bulgaria, Estonia au cota unica dintre statele membre, insa marea majoritate, in special cele din vestul Europei, nici nu au avut vreodata. Acest regim fiscal a fost implementat de tarile din zona central - est europeana in perioada de tranzitie la economia de piata pentru ca erau mai simplu si mai ieftin de administrat. In acelasi timp au fost folosite ca un stimul pentru atragerea investitiilor straine, contribuind la un cost mai mic al fortei de munca. Sa ne amintim ca Romania, ca de altfel si alte state est-europene, nu aveau mari avantaje pentru investitori, dupa zeci de ani de economie inchisa, care ramasese mult in urma la toate capitolele - de la tehnologie si management, la acces la alte piete. Prin urmare, forta de munca bine calificata si ieftina a fost un motiv pentru investitii. Intre timp forta de munca nu mai este ieftina si nici nu prea se mai gaseste usor. Deci din acest punct de vedere, cota unica si-a facut treaba si poate nu mai este necesara. In mod cert au fost si alti factori care au sprijinit aducerea investitiilor, dar nu fac obiectul discutiei acesteia. Intre timp, putem si trebuie sa oferim alte motive investitorilor de a veni in Romania. Insa daca ne uitam ce cauta acestia: infrastructura moderna, claritate si predictibilitate legislativa, ca sa dau doar doua exemple, ne dam seama ca inca mai este mult de lucrat pentru a avea un cadru prielnic.
Redistribuirea echitabila a bunastarii. In principiu, sistemul progresiv, datorita faptului ca ofera deduceri contribuabililor pentru diverse cheltuieli (pentru educatie, sanatate, cultura etc) sau in functie de numarul persoanelor intretinute - ca sa dau un exemplu general -, are mai multe sanse sa distribuie bunastare unor categorii mai putin avantajate. In acelasi timp, daca bunastarea pe care se presupune ca o redistribuie nu e suficienta ca sa ramana cu venituri motivante si categoria celor care castiga mult, astfel incat sa ii stimuleze sa produca in continuare la acelasi nivel, nu va fi prea mult de redistribuit. Cota unica are si acest rol de a sprijini formarea unei clase mijlocii, pentru ca in economiile dezvoltate aceasta categorie este coloana vertebrala a economiei. In Romania, aceasta patura este inca in formare si o impozitare agresiva ar subtia-o semnificativ si ar impinge-o sa emigreze.
Cota unica nu aduce incasari bugetare. Actualul impozit pe venitul persoanelor fizice, pentru ca la el ne referim cand vorbim de cota unica (asa cum stim noi nu am avut niciodata o singura cota de taxare pentru orice, iar in ultimii ani s-au facut mai multe exceptari si derogari), este mic, de numai 10%. In schimb, contributiile de asigurari sunt mari si povara fiscala (impozitul pe venit plus contributiile de asigurari sociale) ajunge la circa 45% din venitul salarial, de exemplu. Practic cu acest procent Romania se plaseaza in primele 10 state din UE la impozitarea muncii. Incasarile bugetare scazute nu sunt, deci, cauzate de taxarea mica a muncii. Daca ne uitam la cotele de impozitare, fie ca e vorba de TVA sau alte taxe, Romania este in media sau cu putin sub media UE. Problema este ca taxele existente nu sunt colectate eficient. Practic evaziunea si capacitatea administrativa duc la o colectare prea mica. Pentru a majora colectarea e nevoie de un ANAF modern si bine echipat tehnic. Cred ca aici trebuie sa se concentreze atentia, asupra reformelor si investitiilor pentru a avea o administratie fiscala eficienta.
In concluzie. De fiecare data cand discutam avantajele si dezavantajele cotei unice versus impozitul progresiv, lipseste un element fundamental: analiza functionarii celor doua sisteme in Romania, pornind de la date: cine si cat contribuie, care e nivelul de taxare, cat si cum se colecteaza si, mai ales, care e structura economiei noastre, care e capacitatea administrativa fiscala, pentru a vedea daca sistemul progresiv ar fi mai eficient din perspectiva colectarii si mai echitabil pentru contribuabili. Din cele mai recente informatii vehiculate public, rezulta ca Ministerul Finantelor va putea publica o analiza in perioada urmatoare, in colaborare cu institutii financiare internationale. Pe de alta parte, tot Ministerul de Finante si-a asumat prin Planul National de Redresare si Rezilienta (PNRR) ca in acest an va realiza o analiza a sistemului fiscal care se va concentra pe: eliminarea graduala a stimulentelor fiscale si breselor din legislatie in ce priveste taxarea veniturilor, revizuirea sistemului de microintreprinderi, a contributiilor sociale si al taxelor pe proprietate precum si trecerea catre o fiscalitate verde. In acelasi timp, prin PNRR sunt vizate multe masuri de digitalizare pentru administratia fiscala. Mediul de afaceri se asteapta ca toate aceste propuneri sa fie trimise spre consultare publica, sa fie analizate si discutate inainte de a fi aprobate. Argumentele pro sau contra nu ar trebui sa ramana doar la nivel de declaratii, ci sa fie parte din dezbaterea transparenta a schimbarilor care vor fi aduse sistemului fiscal pentru ca, in mod cert, schimbari vor aparea de anul viitor.
