Cea mai mare companie din Romania care activeaza in domeniul energiilor curate si regenerabile se numeste WALDEVAR Energy si face parte din grupul WALDEVAR HOLDING. Proiectele sale profund inovatoare si de mare anvergura sunt cunoscute, apreciate si implementate si in afara granitelor tarii noastre, propulsand-o ca un lider regional.
Waldevar Holding s-a dezvoltat pe spectru larg, ca o companie de tip EPC (Engineering, Procurement and Construction), avand in vedere nu numai oferirea unor solutii avansate cu eficienta ridicata, ci si proiectarea, realizarea si integrarea acestora in cadrul complex al sistemului energetic national. Operarea si mentenanta dispozitivelor instalate, de asemenea, nu au secrete pentru cei de la Waldevar Holding. O perspectiva sanatos structurata, avand deschidere larga asupra progresului si vietii, in general, ramane componenta esentiala pentru tot ceea ce abordeaza si desfasoara Christian Leonte, CEO Waldevar Holding, intr-un nou interviu sustinut de Continental Anvelope Romania. Imaginile sunt realizate de catre fotograful Dani Orosz la Bucharest Golf Club Snagov. Ca de obicei, avem cu noi si o masina care ne provoaca sa povestim, insa de foarte multe ori am amutit in timpul accelerarilor, deoarece Mercedes-Benz S 63 E Performance este pur si simplu o „bestie” imbracata elegant care te va uimi din punct de vedere al confortului si sportivitatii.
DoingBusiness: Cum s-a infiripat legatura ta cu Austria? Dupa 1990, am primit acces la toate tarile din Europa, cum se face ca tu te-ai indreptat catre Austria?
Christian Leonte: In 1995 am fost „rapit” de actuala fosta sotie, asa am ajuns in Austria. Acolo mi-am intemeiat familia. Teoretic, acolo este „acasa” in ceea ce ma priveste, dar practic stau mai mult prin Romania pentru ca aici avem headquarterul companiei. Am mult de calatorit, multe zboruri, dar lucrul in sine se desfasoara aici. Am dubla cetatenie, am petrecut multi ani in Austria si, cu siguranta, asta a contat in formarea mea ca om. Am trait ceva de genul „you make plans and then life happens”. Limba germana nu facea parte dintre resursele mele cand am ajuns acolo, asa ca m-am angajat la Chase Manhattan - o banca americana unde limba germana nu era o necesitate. Eram doar patru in birou si acea faza a augmentat experienta mea, deoarece lucrasem mai inainte pentru alta companie americana – atunci Rank Xerox, astazi Xerox. Ce a fost interesant, ca un laitmotiv in toate fazele prin care am trecut: schimbarile de mare amploare la care am participat in cadrul companiilor. Schimbari masive, rasturnari – pot spune ca faceam deja „change management” pe cand inca nu se inventase aceasta notiune. Schimbari de branding, schimbari de shareholding, deschideri de noi piete si birouri, diversificari ale activitatilor si businessului... A fost un interval cu multe fuziuni si preluari, acestea aducand modificari profunde pe toate planurile. La Chase Manhattan, in cadrul fuziunii cu Chemical Bank, de exemplu, numele a ramas Chase, dar managementul a venit preponderent din partea Chemical Bank. Mai departe, nu pot spune daca e bine sau nu sa optezi si pentru o schimbare la nivel personal atunci cand se schimba structura din jurul tau, dar eu am ales sa plec. Am schimbat in timp mai multe pozitii si roluri, iar asta sunt convins ca mi-a adus plusvaloare, data de experienta transdisciplinara acumulata. Astfel ajungi si la momentul in care situatia te determina sa iei lucrurile pe cont propriu.
DoingBusiness: Daca e asa, cum se face ca ai renuntat la antreprenoriat?
Christian Leonte: In primul rand, piata. Am abordat domeniul logisticii intr-un moment in care evolutia pietei nu era deloc roz. Poate ca succesul de la inceput m-a si facut sa las prea curand fraiele din maini si sa ma incred mai mult decat era cazul in unii oameni. Apoi, cand apar provocari in business, asta se resimte si in familie, iar de aici, lucrurile au luat-o, pana la urma, pe calea lor. Chiar daca iti spune cineva: „ai grija, fii atent”; prima tendinta va fi sa spui: „stiu ce fac, nu mi se poate intampla mie asa ceva”.
DoingBusiness: Cum a decurs apropierea ta de acest domeniu al „energiei verzi”?
Christian Leonte: Inainte de a ma alatura echipei WALDEVAR in sectorul de executie, am lucrat in amonte, in dezvoltarea si asset managementul marilor capacitati de generare ale energiei verzi. Acolo am aflat, la prima mana si nefiltrat, despre posibilitatile tehnice, comerciale, economice, despre provocari, pericole si despre asteptarile clientilor de astazi. Acea faza am petrecut-o la o companie austriaca cu un portofoliu international, printre care si Romania. Aceasta piata este foarte importanta prin marime si dinamica, pentru ca multa vreme nu s-a facut nimic aici. Potentialul este foarte mare. In principiu, e usor sa cresti de jos pana undeva, ulterior devine problematic. Si la masini, ca sa revenim la „jucariile” testate, e la fel. Sa cresti de la 30 CP la 100 CP se poate rezolva relativ repede, mai problematic va fi, eventual, sa treci de la 700 CP la 750 CP. Cu totul alt efort va fi necesar in al doilea caz. Revenind, acum scriem istorie cu ce se intampla in Romania. Pe langa cei peste 800 MW in proiecte la sol pe care le realizam azi, lucram la un proiect-pilot care va fi realizat cu Hidroelectrica, un parc fotovoltaic pe luciul apei pe unul din lacurile de acumulare aflate in administrarea SPEEH Hidroelectrica SA. Nu am inventat noi asta, sunt lucruri care s-au mai facut. Important este sa te alaturi celor mai buni in domeniile respective, si asta facem noi in mod constant, fie ca este vorba de furnizori, parteneri, clienti si in primul rand colegi. In orice caz, am ajuns la energie dupa ce o vreme am condus proiecte in domeniul constructiilor, in Viena, unde dupa ce m-am certificat ca manager de constructii la BauAkademie Viena, ulterior am urmat si studiile de arhitectura la TU Viena. Proiectele lor erau impresionante, asa m-am apropiat si de domeniul energiei. Mi-am dorit intotdeauna sa am un control mai riguros asupra a ceea ce se intampla, studiile au urmat intotdeauna cursul activitatilor mele in cariera pentru o mai buna intelegere si control.
DoingBusiness: Pe de-o parte, spui ca este nevoie de tot mai multa energie. Pe de alta, au aparut probleme cu inmultirea furnizorilor, cu integrarea lor in retele si, mai nou, chiar cu alocarea spatiilor necesare pentru panourile solare. Cum se vede situatia aceasta de la tine?
Christian Leonte: Din nou, voi face o analogie cu automobilele. Daca ai putere la roti, dar rotile nu pot sa o transforme in efect de propulsie sau daca ai un motor puternic, dar prestatia sa nu trece de ansamblul transmisiei ca sa ajunga la roti, apare un impas. Vreau sa zic ca vorbim aici de probleme care, indiferent la ce nivel apar, tin de sistem si au consecinte in sistem. Inclusiv in domeniul energiei, e nevoie de un echilibru dinamic al tuturor factorilor din retele. E nevoie de dezvoltare sub toate aspectele. Sistemul energetic al Romaniei inca are o configuratie foarte traditionala, desi s-a mai imbunatatit cate ceva din 1989 pana acum. Consumul poate si trebuie sa creasca, asta nu este o problema. Important este ca sursele de generare sa fie in proximitatea punctelor de consum, evitand astfel pierderile in retelele de transport si distributie. Aceasta reprezinta un factor critic in imbunatatirea stabilitatii si sigurantei in functionare a sistemului energetic. E suficient sa amintesc de situatia petrecuta in Spania la sfarsitul lui aprilie in acest an. Cand incepi sa transporti pe distante lungi, devine problematic – si in logistica e la fel. Un lant prea lung genereaza costuri prea mari si riscuri tehnice, ca urmare a complexitatii. Se pune, in mod firesc, intrebarea: are sens sa scoti din circuitul agricol o suprafata pe care sa o acoperi cu panouri fotovoltaice? Problema e cat se poate de reala si de aceea exista reguli referitoare la suprafetele de teren care pot fi folosite. Oricum, chiar daca s-ar transforma in parcuri fotovoltaice toate suprafetele neproductive, s-ar ajunge la 2% din suprafata agricola a Romaniei. Apoi, dupa cum spuneam, mai avem floatingul: suprafete de apa care pot fi acoperite, iar asta ar reduce efectul de evaporare, ceea ce ar avea un efect pozitiv asupra ecosistemului in conditii de incalzire globala. Dincolo de asta, pentru ca apa ajuta la racirea panourilor, eficienta acestora ar fi mai ridicata. Revin la proiectul pe care il avem cu Hidroelectrica – acesta se conecteaza intr-un punct deja existent, deci nu e nevoie nici de infrastructura noua. Mai intervine aspectul echilibrarii producerii de energie in timp, al complementaritatii intre sursele de energie regenerabila. Ziua se va produce energie din panourile fotovoltaice, iar asta va permite suspendarea temporara sau reducerea generarii hidroelectrice. Pe timpul in care nu este soare, sistemul hidroelectric va prelua rolul de generare, permitand o administrare strategica si sustenabila a rezervelor de apa.
DoingBusiness: Uite asa ai energie verde 24 de ore din 24, protectie a mediului, nu incurci agricultura – avantaje pe toata linia...
Christian Leonte: Vorbim despre un context win-win-win. Cazul ideal ar fi generarea hibrida cu colocarea de hidrocentrala, centrala eoliana, un parc fotovoltaic flotant si o capacitate de generare de hidrogen verde. Astfel de situatii, cu un set complet de posibilitati energetice, se regasesc extrem de rar in realitate. Pe de alta parte, se dezvolta multe proiecte orientate spre hibridizare, acolo unde cel putin doua dintre strategiile energetice de acest fel sunt aplicabile tehnic. Ca sa spun asa, s-a trecut deja de la o construire bruta a facilitatilor energetice la una inteligenta. Urmarim hibridizarea pentru atingerea unui potential maxim. In acest moment realizam proiecte utility-scale deosebit de importante in domeniul stocarii de energie in baterii, un subiect aflat astazi pe buzele tuturor.
DoingBusiness: Chiar anul acesta, referitor la instalarea panourilor fotovoltaice casnice, s-a observat o crestere foarte mare a investitiilor facute de oameni in asemenea dotari de producere a energiei si capacitati de stocare. Sunt din ce in ce mai multi cei care invata sa isi ridice propriile posibilitati energetice...
Christian Leonte: Generarea energiei verzi la locul de consum este o initiativa laudabila, indiferent de marimea acestuia. Problema cu prosumatorii si dinamica aparitiei lor este ca sunt greu de contorizat si monitorizat. Sunt foarte mici, dar sunt foarte multi si genereaza varfuri incontrolabile in retea. Nu exista niciun control asupra lor. De aici pleaca problema. Ungaria a oprit partea aceasta de prosumatori. Acolo nu mai dau voie producatorilor individuali sa se conecteze la retea de trei ani deja. Au avut probleme mari cu perturbarile retelelor. Daca vrei sa iti pui panouri pe casa, treaba ta ce faci cu energia, dar o folosesti doar tu, nu o injectezi in retea. O solutie la aceasta problema ar fi obligativitatea de a instala baterii de stocare a energiei si pentru sistemele instalate sub 10.8 kW., masura ce a fost prevazuta initial, dar a fost scoasa ulterior de comisia economica si cea de energie.
DoingBusiness: Circuland prin tara, am vazut parcuri fotovoltaice mari si foarte mari, unele intinse pe dealuri cat puteai sa vezi, mai ales in zona de sud a tarii. Impresionant! Banuiesc ca este o desfasurare mare de santier cand faceti asemenea parcuri. Care este situatia cu forta de munca? Intalnesti provocari din acest punct de vedere?
Christian Leonte: Bineinteles, incercam sa atragem oameni dinamici si productivi pe care sa ii alaturam unei echipe care si-a dovedit deja capacitatea pe teren. In momentul de fata, echipa numara mai mult de 1.000 de colegi si tot crestem. Avem proiecte atat in tara, cat si in afara. Am crescut nu numai la numar, ci si in privinta competentelor. In timp, am adaugat lucrari cu profil electric la cele mecanice, am adaugat proiectarea, am adaugat partea de conectare la retea. Acum acoperim aproape intregul lant valoric din domeniul energetic. Includ aici partea de operare si mentenanta, deoarece parcurile fotovoltaice au o durata de viata de aproximativ 25-30 de ani. Nu poti doar sa le instalezi si sa nu te mai ocupi de ele, asta ar fi ceva absurd – aici e una dintre provocarile prezente acum in piata: sunt companii care nu inteleg importanta unei colaborari in perspectiva cu un partener puternic, care sa intervina atat in partea de realizare, cat si in cea de exploatare.
DoingBusiness: Cat de simpla este sau nu este, privind lucrurile de la nivelul tau, coordonarea sau gestionarea activitatii echipelor implicate eventual simultan in diverse lucrari?
Christian Leonte: Ideea este de a construi in timp competentele si responsabilitatile fiecarei echipe, apoi de a le valorifica din plin. Reusita aduce si motivatie, pe masura ce sunt atinse obiectivele propuse. Cel mai important pentru mine este sa le dau posibilitatea sa se desfasoare pe toate planurile care le sunt accesibile. De asemenea, stabilitatea unor sincronizari si a unor sinergii in sarcinile pe care echipele le primesc contribuie la o buna rezolvare a temelor de lucru si la o satisfactie ridicata pentru toata lumea.
DoingBusiness: Cum abordezi greselile care totusi apar in ce fac echipele pe teren?
Christian Leonte: Voi sintetiza raspunsul in numai cateva vorbe, toate desprinse din cursul experientei concrete. Primele, evident, sunt: numai cine nu munceste, nu greseste. Inca una, cu iz de paradox, venita de la un mecanic batran si apreciat, „mecanicul cel mai bun e acela care a stricat cel mai mult”. Greselile apar din tot felul de motive si este important sa evaluezi complet si corect cauzele si implicatiile lor. Asta cu pedepsirea greselilor este ceva total neproductiv. In fond, o pedeapsa se presupune a fi aplicata numai acolo unde a existat o rea-intentie, in timp ce situatia unei greseli nu implica, prin definitie, asa ceva. Poate a fost o interpretare gresita a factorilor de lucru, poate a fost o scapare, poate un moment de deruta. Greselile au valoarea lor, constituind experienta si devenind astfel surse de optimizare a muncii. Cel mai important mi se pare sa invatam din greselile altora. Asta a venit ca urmare a deschiderii noastre largi catre colaborari cu alte firme. Am vazut cazuri in care lucrurile s-au facut gresit sau mai putin eficient, uneori am zis „asa nu”. Am vazut si destule „asa da”, si ni le-am insusit, dar mai critice sunt cazurile de „asa nu”.
DoingBusiness: Privind in urma, simti ca a fost vreun moment marcant, care ti-a schimbat cumva drumul in maniera determinanta? Experienta bogata pe care o ai acum ar trebui sa-ti ofere o vedere distincta asupra unei astfel de conjuncturi…
Christian Leonte: Imi aduc aminte ca, in momentul in care s-a intamplat nenorocirea cu turnurile gemene din 2001, eu eram intr-o sedinta dura, foarte critica. Incercam sa-i dau un curs constructiv, dar iesise ceva foarte dur. Erau multe de rezolvat si eram lansat intr-o tirada. Am primit un telefon si m-am oprit putin, deoarece era un client foarte important, caruia ii raspundeam mereu. Mi-a zis: Christian, uite ce s-a intamplat – eu credeam ca se refera la afacerile noastre, dar mi-a povestit ce se intamplase la New York. Acel telefon mi-a schimbat brusc perspectiva asupra tuturor lucrurilor. M-am calmat si, de atunci obisnuiesc sa fac mai multe evaluari asupra a ceea ce se intampla, cu mai mult calm si mai multa detasare. De multe ori, fiind implicati profund in cursul faptelor, nu reusim sa privim si sa intelegem ceea ce se poate intampla la o scara mai mare si ca poate ar fi mai bine sa nu ne lasam directionati de unele elemente disruptive care apar la un moment dat. Pentru toate se poate gasi o rezolvare sau acolo unde rezolvarea nu exista, o alta abordare a situatiei. De atunci m-am obisnuit sa nu ma mai las luat de iures pe moment, sa ma detasez si sa caut sa inteleg aceleasi fapte de la un alt nivel al realitatii.
DoingBusiness: S-a intamplat sa inveti mai mult dintr-un esec decat dintr-un succes?
Christian Leonte: Cu siguranta. Mai amintesc aici o vorba inteleapta: Munca asidua bate talentul, atunci cand talentul nu munceste asiduu. Asta ar fi esenta, de pe marginea careia desprindem ca tenacitatea si consecventa sunt deosebit de importante, iar succesul ramane ceva efemer daca nu stii sa-l capitalizezi si sa-l hranesti, sa-l duci mai departe. Astfel de idei mi-au venit in urma esecurilor. Nu mi-e cunoscut nimeni care sa fi iesit pe primul loc de la prima incercare si apoi intotdeauna la tot ce a avut de facut. Exista competitie, exista impulsul de a fi cel mai bun, nu ai cum sa stai deoparte si o implicare activa te va duce la un moment dat catre succes. Dar daca ai ajuns acolo si iti imaginezi ca asta a fost tot si nu trebuie sa te mai ocupi de nimic in continuare, acesta va fi inceputul sfarsitului.
DoingBusiness: Cu cat ajungi mai sus, cu atat devine mai important echilibrul. Tu cum reusesti sa mentii un echilibru intre solicitarile vietii profesionale si ceea ce ti se intampla in viata personala?
Christian Leonte: Incerc, nu stiu cat de bine reusesc, dar cred ca ma descurc. Am si avantajul unei varste la care realizarile personale sunt deja bifate: copiii sunt mari, sunt studenti, nu mai am preocupari care sa ma impiedice de la o concentrare buna pe realizarile din cariera. Viata personala are insemnatatea ei, desigur, insa am si acolo tot ce imi doresc. Nu voi spune ca e un echilibru perfect, insa este un fel propriu de echilibru.
DoingBusiness: Care sunt pasiunile tale? Pentru ca deja am vazut o bucatica din pasiunea ta pentru masini si incerc acum sa clarific mai multe pe aceasta tema.
Christian Leonte: Masini, in principal mai vechi, tehnica sub multe alte forme. Pe langa masini, am o pasiune si pentru motociclete. De asemenea, de vreo cincisprezece ani incoace tot zic ca o sa-mi iau licenta de pilot de avion PPL – asta ca aspiratie la zbor. Altfel, citesc, sunt fascinat de arhitectura, am calatorit si calatoresc mult. Acestea din urma au devenit cu timpul un fel de side-effect al vietii profesionale, asa am aici o pasiune care se impleteste cu foarte multe drumuri pe care le fac in virtutea necesitatilor de serviciu. Cam acestea ar fi. Mai toate isi gasesc locul in cursul vietii si caut sa gasesc o masura justa pentru a le acorda resurse din cand in cand.
DoingBusiness: Ai incercat sa mergi si in directia raliurilor sau a vreunei alte discipline din motorsport? Exista o asemenea latura a pasiunii tale pentru automobile?
Christian Leonte: Da, exista, pentru ca pasiunea care vizeaza tehnica vizeaza implicit si ceea ce este tehnica in stare sa faca sau nu. Am licenta de raliuri, trebuie sa gasesc si timpul pentru ele. Pana la urma, motorsportul este ceva extrem, nu poti sa-l faci pur si simplu pe strada – asta ca o atentionare adresata tuturor celor care vor sa-si afle limitele in conditii de drum public cu trafic deschis! Asa ceva este total gresit, iar asta se vede cu atat mai mult, cu cat masina sau motocicleta este mai puternica. Bineinteles, exista specificatii pe care nu le poti pune in valoare decat pe circuit. Aveam momente, zile sau weekenduri in care plecam pe circuit pentru curse pe doua roti. Adrenalina si placerea de a fi intr-un grup cu pasionati care au preocupari similare cu ale tale isi au locul acolo. Sunt multe de explorat in legatura cu performantele automobilelor si tehnica lor. La vremea la care se vorbea de Cupa Logan, am luat un Logan, pe care l-am si pregatit special pentru circuit, incercand sa fac o intrare prudenta in lumea curselor auto. De acolo – sky is the limit! Pe de alta parte, weekendurile mele – petrecute mai mult cu familia in Austria – mi-au limitat timpul alocabil acestui hobby si trebuie sa alegi ce doresti mai mult sa se intample in viata ta.
DoingBusiness: Care a fost prima masina pe care ai condus-o si ce poti povesti acum despre acea experienta?
Christian Leonte: Prima masina pe care am condus-o… Da, tata era si el pasionat de masini, dar pasiunile acelor vremuri de demult te impingeau in alte directii. Pentru ca nu aveai acces decat la o cantitate foarte limitata de benzina, a cumparat la un moment dat un model economic: Skoda S100. Tin minte masina aceea tocmai pentru ca personalitatea ei era un fel de „bland” total, nu o puteam asocia cu niciun fel de trasatura anume. Dar, intr-o mare de Dacii, era altceva. Mai inainte avusese o Volga, ceva mare si spectaculos, apoi a reusit sa cumpere un Ford Taunus Coupe – ceva foarte rar vazut la vremea aceea prin Romania. Skoda ramane acea masina blanda si iertatoare pe care am condus-o in afara drumurilor publice, unde nu era nevoie de carnet, si care a insemnat accesul meu in universul conducerii auto.
DoingBusiness: Dincolo de asta, exista ceva la vremea respectiva pe care ti l-ai fi dorit in mod special?
Christian Leonte: Intotdeauna mi-am dorit un Jaguar, mai exact un Jaguar E-Type. Aveam vreo 7-8 ani cand am vazut un film – „The Italian Job” – in care era o urmarire fantastica implicand un Jaguar E-Type si mi-am zis ca o sa-mi iau asa ceva cand o sa fiu mare. Pasiunea asta pentru Jaguar a persistat si, in 1995, mi-am luat primul Jaguar. Nu a fost nou, a fost o masina second-hand, dar era intr-o conditie impecabila. Mai am si acum aceasta masina. Intre timp am schimbat mai multe masini, mai noi, mai puternice, mai performante, dar pasiunea pentru Jaguar a ramas. Alaturi de acesta s-au mai adaugat si alte „vechituri”, old ladies, cum le zic eu…
DoingBusiness: Chiar, ce vechituri?
Christian Leonte: Tot Jaguaruri, unele destul de rare. Sunt conservator la acest capitol, la fel si la motociclete. Sunt un fan al motoarelor cu trei cilindri. Sunt putine companii care au facut asa ceva de-a lungul istoriei, este o configuratie destul de aparte. Benelli a produs asa ceva si, mai apoi, Triumph. Mai recent, mai multi producatori au inclus modele cu trei cilindri in gama ofertata. Se pare ca am asa, o inclinatie – nu cunosc daca are vreo motivatie subliminala ori asa ceva – de a prefera Triumph, la motociclete, si Jaguar, la masini. Marea Britanie are un farmec aparte si ceea ce se face acolo are o anume incarcatura „heritage”. Au ceva al lor, ceva ce tine de profilul subtil, chiar daca este greu de deslusit. Poate tocmai de aici apare si factorul de atractie…
DoingBusiness: Daca ar fi, asa, sa faci un top trei al marcilor pe care le-ai avea mai aproape de suflet si pe care le-ai simpatizat dintotdeauna, care ar fi acestea?
Christian Leonte: Ferrari, clar. Este una dintre referintele lumii auto si asta nu va putea nimeni sa treaca vreodata cu vederea. Chiar si cand a fost pus in umbra de Ford GT40, Ferrari trebuie sa fie apreciat pentru ca a stimulat indirect materializarea unui lucru atat de extraordinar cum a fost masina sport a americanilor. De la ei, Dodge Viper a mai venit la un moment dat ca o realizare exceptionala. Un alt moment important a fost aparitia Jaguar XJ220, care a fost un alt varf in jurul caruia s-a facut liniste. Ca sa raspund dintr-un punct de vedere personal, nu as spune ca prefer neaparat si categoric vreo marca. Marcile urca si coboara, dar masini legendare gasim pe la multi producatori cu traditie. Ma feresc sa fac clasamente pe care sa le pretind sapate in stanca, mai degraba incerc sa le admir si sa vad ce anume a avut fiecare de spus, ce a insemnat mesajul respectivei masini de varf la timpul sau.
DoingBusiness: Pentru ca ai testat un Mercedes-Benz, care consideri tu ca ar fi un Mercedes etalon pentru producatorul german?
Christian Leonte: Pentru mine, acel automobil este Mercedes-Benz 300 SL Gullwing. Este o referinta istorica in tot ceea ce s-a facut inainte si dupa. Ma uitam la ce preturi se tranzactioneaza acum – par preturi nefiresti pentru o masina in sine, dar aceste sume reflecta ce spuneam: insemnatatea masinii in lumea auto de atunci si dintotdeauna. In principiu, pot vorbi despre preferinte pure, mentionate ca si cum banii nu ar reprezenta vreo constrangere, insa in vietile noastre nu e chiar asa. Pana la urma, ceea ce alegem trebuie sa ne fie si accesibil. In plus, fiecare devine fanul vreunei marci din motive proprii. Cunosc un fan Citroen, indragostit de XM in conditiile in care multa lume se ferea de complexitatea si sensibilitatile tehnice ale unei astfel de masini. In timp ce, la clasa respectiva, mai toata lumea va prefera un Mercedes-Benz E-Class, pe acest om nu il puteai scoate din Citroen. Diversitatea preferintelor e ceva bun, pana la urma asa se creeaza o colectie cuprinzatoare de valori, nu o structurare absolutista indiscutabila. In final, pot sa vorbesc despre masini de la tot felul de marci care sunt speciale pentru mine, insa nu cred ca voi plasa vreuna mai sus in alegerile mele decat Jaguar E-Type. Cu cat ma gandesc mai mult la asta, cu atat mai clar imi este ca am o atractie pasionala pentru Jaguar.
DoingBusiness: Cum a fost experienta de condus cu Mercedes-Benz S 63 AMG E Performance? Ce ti-a placut si ce crezi ca ar putea fi imbunatatit?
Christian Leonte: Referitor la testul in sine. Intrebarea pe care mi-am pus-o a fost: este aceasta o masina luxoasa sport sau o masina sport luxoasa? Verdictul este: lux cu dinti! Cel mai puternic S-Class din istorie este in primul rand o masina de lux care are si performante de supercar. 0-100 km/h in 3,3 secunde este impresionant si iti taie rasuflarea. Cuplul maxim de 1430 Nm ofera resurse in orice plaja de turatii si in orice situatie. Pacat ca zgomotul produs de motor nu este savurat si in cockpit, asta datorita unei insonorizari aproape perfecte, si face mai mult deliciul celorlalti participanti la trafic. Am avut insa ocazia sa-l scot la plimbare pe Transfagarasan cu geamurile jos pentru a savura mirosul padurii si muzica guturala oferita de motor si de sistemul rafinat de evacuare. As putea spune ca i-a placut si lui cat mi-a placut mie. Are o forta bruta de luptator de greco-romane care este insa livrata cu o usurinta de dansator, fara drame si zgomote inutile. Apreciez in mod deosebit aspectul unui understatement tipic german. Este o masina foarte grea la cele 2,4 tone si foarte puternica la cei 791 CP. La multa putere trebuie si multa responsabilitate. Exagerand in cautarea limitelor masinii, niciodata de gasit pe strada, cineva ar putea sa aiba surprize foarte neplacute.
Pentru ca intotdeauna sunt insa aspecte ce pot fi imbunatatite, la care inteleg ca se lucreaza deja, as mentiona o trecere foarte rough intre treptele de viteza sau la trecerea intre sistemele de propulsie la decelerare in jurul vitezelor de 35 si 45 km/h. Probabil doar o problema de software, care se cere insa rezolvata.
O alta sugestie ar fi aplicarea unui coating antireflexie la interiorul parbrizului, plansa de bord cu elementele de ventilatie si elementele de iluminat interior aferente se reflecta pe aproape tot parbrizul in conditii de intuneric si distrage atentia, obosind totodata ochii. Probabil doar niste detalii, dar oricine considera sa cumpere o astfel de masina este, in general, un om atent la detalii.
Franele mi s-au parut bune, dar nu la inaltimea celorlalte performante de putere si cuplu.
Per total, o experienta fantastica, multumesc mult, Continental Anvelope Romania, Mercedes-Benz Romania si, bineinteles, voua, Doingbusiness.ro!
DoingBusiness: Din experienta ta extinsa cu masinile, poti sa mentionezi referitor la oricare dintre acestea un moment marcant, nu neaparat periculos, dar care ti-a ramas intiparit in minte si a adaugat semnificatie vietii tale ulterioare?
Christian Leonte: Am avut o patanie care mi-a dat incredere in tehnologia avansata si m-a convins de importanta acesteia. Conduceam un Audi A8 si tractam o remorca pe care se afla o motocicleta. Motocicleta era chiar mai valoroasa decat masina in momentul respectiv, deoarece era noua, in timp ce masina avea deja destui ani si stii cum se depreciaza masinile de lux facute in serie. Ei bine, eram prin Ungaria si dintr-o parcare de camioane a iesit un TIR si a inceput sa accelereze pe banda de accelerare. Era destul spatiu si timp sa-l depasesc, numai ca el nu a ramas pe banda de accelerare pana la capat. A iesit in stanga cand era langa mine si m-a lovit. Masa acelui camion m-a impins doua benzi mai la stanga, dar am recapatat repede controlul si, mai ales, remorca nu a luat-o razna. Surprinzator, camionul arata mai rau decat arata Audi dupa faza cu acrosarea si eu mi-am putut continua drumul pana acasa asa, cu caroseria lovita. Mi-a fost frica sa nu ma rastorn cu tot cu remorca, insa asa ceva nu s-a intamplat, nici vorba. Cumva, am capatat incredere ca masinile de top sunt facute sa suporte mult mai multe solicitari decat te-ai gandi in mod normal...
DoingBusiness: Copiii iti impartasesc interesul pentru automobile?
Christian Leonte: Da, fiecare in felul lui. Baiatul are un VW Golf relativ recent, dar viseaza la avioane de genul Koenigsegg. Uneori chiar ma intreaba de ce nu-mi iau masini mai performante si mai pretentioase. Fata isi alege si ea masinile cu atentie, insa o face in sensul unei utilizari mai usoare, a unei deplasari placute si convenabile financiar, fara a da atentie aspectelor care ar putea fi specifice unei masini sau alteia. Alta generatie, alta abordare. Ah, ma bucur ca pe fiu-meu nu l-a prins microbul motocicletelor. Considera ca mersul pe motocicleta a devenit mult mai periculos decat era cu niste ani in urma. Traficul s-a aglomerat si din ce in ce mai multi soferi sunt cu mainile pe mobil. Acum esti deosebit de expus pe motocicleta. Oricum, l-am asigurat ca il sustin sa isi cumpere ce supercar isi va dori dupa terminarea studiilor. I-am mai atras atentia insa ca posesorii de supercaruri au doua momente cand sunt cei mai fericiti cu masina lor: cand o cumpara si, mai apoi, cand o vand.
DoingBusiness: Privind in urma, te gandesti ca ai face altfel ceva in viata ta, cea personala, in cariera sau pe alte idei?
Christian Leonte: Da. As face mai repede. Nu, asta e o gluma, desigur. Nu stiu daca as face altceva, dar acum stiu cum as putea face mai bine – stii cum e: da-i, Doamne, romanului mintea de pe urma. Altfel, stiu ca m-as confrunta cu acelasi lucru, poate doar sub alte forme: intotdeauna trebuie sa gasesti energia sa mergi mai sus si mai departe!
