Aurul a incheiat recent cel mai bun trimestru din ultimii 30 de ani, avansand cu 16% fata de sfarsitul lui 2015, pe fondul reorientarii investitorilor catre activele de refugiu si al celui mai prost debut de an din istoria burselor de actiuni, afectate de scaderea continua a petrolului si de turbulentele de pe piata valutara din China.
Intr-un plan istoric mai larg, cotatiile de peste 1.200 USD/uncie la care aurul poate fi cumparat acum raman atractive: pana la maximul de 1.900 USD/uncie atins in 2011, metalul galben ar trebui sa se aprecieze cu circa 55%, dar chiar si pana la o tinta mai modesta, respectiv nivelul de 1.500 USD/uncie atins in 2013, exista spatiu pentru o apreciere de 22%.
Investitorii care doresc sa-si adauge o componenta defensiva la portofoliu pot replica evolutia aurului printr-un ETF (fond de investitii tranzactionabil) listat pe bursa americana sau pe cele vest-europene. Un exemplu in acest sens este SPDR Gold Trust (GLD), cel mai mare astfel de instrument din lume dupa marimea activului net. Pentru investitorii de la BVB, o alternativa este certificatul index Gold – Raiffeisen (RCGLD). Ambele instrumente sunt denominate in dolari americani, ceea ce inseamna ca randamentul total pentru un investitor roman va fluctua si in functie de cursul de schimb USD/RON.
De ce s-ar mai scumpi metalul galben?
Daca preferinta de la inceputul anului pentru activele de refugiu a fost fireasca, mai interesant este ce a urmat. Dupa atingerea minimelor la inceputul lui februarie, pietele si-au revenit puternic: in cateva saptamani de crestere sustinuta, bursa americana si-a recuperat integral pierderile, iar bursele emergente s-au bucurat in martie de cea mai buna luna din ultimii patru ani. Intoarcerea la optimism a investitorilor ar fi trebuit sa fie insotita de retragerea din activele de refugiu, insa acest lucru nu s-a intamplat, iar aurul nu a pierdut din valoare.
Cu alte cuvinte, investitorii au cumparat atat risc, cat si protectie pentru risc. Pozitionarea mai defensiva are sens daca ne gandim ca principalele probleme care au afectat pietele la inceputul anului inca nu s-au rezolvat. Performanta economiei americane este mediocra, profiturile marilor companii de pe Wall Street scad de cateva trimestre, iar dividendele sunt taiate in cel mai rapid ritm de dupa criza. Din zona euro si Japonia apar din ce in ce mai multe cifre macro nefavorabile.
Autoritatile de la Beijing au reusit sa stabilizeze pe termen scurt atat economia, cat si yuanul, sacrificand, in schimb, planurile de rebalansare si amanand momentul adevarului. Iar raliul de 50% al petrolului a fost mai degraba de natura tehnica si sustinut de sperante privind o inghetare a productiei care acum sunt naruite de Arabia Saudita.
De partea autoritatilor, capacitatea marilor banci centrale de a promova politici monetare chiar mai relaxate decat in prezent este probabil infinita, dar disponibilitatea nu mai este la fel de mare ca in trecut. Iar cele mai recente masuri anuntate nu au fost tocmai bine primite de investitori: dobanzile negative introduse de anumite banci au avut mai degraba efectul opus celui dorit asupra valutelor aferente. Perceptia generala pare sa fie ca munitia bancile centrale si-a epuizat efectele.
2016 are, prin urmare, ingredientele pentru un an turbulent. Intr-un context in care riscurile globale revin in atentia investitorilor, dobanzile reale raman aproape de zero (un indice global al randamentelor pentru obligatiuni tocmai a scazut la minime record), iar aprecierea dolarului american ia o pauza, aurul poate continua sa urce.
