In ultimii zece ani, Romania a devenit un centru important in domeniul IT&C, acest sector inregistrand cresteri solide de la un an la altul. Gradul ridicat de atractivitate generat de calitatea muncii prestate de specialistii din Romania din IT&C a determinat unele companii straine, care nu au prezenta pe piata locala, sa foloseasca expertiza acestora, oferindu-le un venit competitiv si posibilitatea de a lucra de acasa.
In relatia cu societatea straina pentru care presteaza servicii profesionale, aceste persoane sunt de obicei fie angajati, fie colaboratori persoane fizice autorizate (PFA). Insa, faptul ca societatea angajatoare/ contractoare nu este stabilita in Romania, nu inseamna ca nu se datoreaza taxe aici, atunci cand activitatea persoanei fizice este desfasurata de pe teritoriul tarii noastre. Fiecare dintre cele doua modalitati de colaborare genereaza acestor persoane obligatii fiscale in Romania, care adesea pot fi dificil de indeplinit.
In cazul angajatilor, procesul de raportare in Romania a veniturilor salariale obtinute din strainatate si de plata a taxelor aferente este unul complex, lunar, cu responsabilitati din partea angajatului sau din partea angajatorilor, in anumite cazuri. Aceste obligatii trebuie avute in vedere de persoanele fizice, atunci cand incheie un contract de munca cu o societate din strainatate - oricare ar fi forma acestuia, chiar si, spre exemplu, un “gentleman’s agreement” - pentru ca vor avea impact asupra salariului ce le va ramane in mana dupa achitarea taxelor.
Pentru veniturile salariale obtinute din strainatate, se datoreaza 10% impozit pe venit si 37,25% contributii: 35% contributii sociale individuale (25% contributia la pensie, 10% contributia la sanatate) si 2,25% contributia asiguratorie pentru munca. Este vorba despre aceleasi taxe platite si de un angajat al unei companii din Romania. In aceasta structura, angajatul trebuie sa tina cont, insa, ca nu poate beneficia de scutirea de impozit pe venit aplicabila specialistilor IT, angajati ai companiilor inregistrate in Romania.
Deoarece este posibil ca obligatii fiscale sa apara si in statul de resedinta a companiei, angajatul ar trebui sa afle de la angajator care sunt acestea si in ce masura ii vor afecta salariul net.
In cazul unei PFA, relatia cu compania straina poate functiona legal doar daca intre cele doua parti exista o relatie de independenta (in conformitate cu prevederile Codului fiscal, cel putin patru din sapte criterii trebuie indeplinite, printre care: persoana dispune de libertatea de a desfasura activitatea pentru mai multi clienti, de alegere a locului si modului de desfasurare a activitatii, precum si a programului de lucru).
Obligatiile de raportare a veniturilor obtinute din strainatate revin persoanei fizice si se realizeaza prin intermediul declaratiei unice privind impozitul pe venit si contributiile sociale. In situatia in care impozitarea se realizeaza in sistem real, pentru stabilirea impozitului pe venit se aplica o rata de 10% la venitul realizat, in timp ce la impozitarea prin norma de venit, valoarea impozitului se obtine prin aplicarea ratei de 10% la norma de venit. De asemenea, persoana datoreaza contributia la pensie de 25%, aplicabila unui venit ales (deci baza impozabila nu poate fi mai mica de 12 x 2.080 lei = 24.960 lei pentru anul 2019) si contributia pentru sanatate de 10%, aplicabila asupra bazei minime mentionate mai sus, ambele datorate daca estimeaza sa obtina in anul curent venituri egale cu cel putin 24.960 lei.
Spre exemplu, la un venit lunar brut de 10.000 lei, taxele datorate pentru un angajat sunt de 4.375 lei, in timp ce un PFA datoreaza 1.728 lei, in sistem real, fara a lua in calcul cheltuieli deductibile si avand in vedere o baza minima pentru contributia de asigurari sociale.
Implicatiile fiscale prezentate mai sus sunt de altfel aplicabile persoanelor fizice care lucreaza de acasa pentru companii din strainatate si in alte domenii.
Pe langa acestea, in cazul salariatilor ar trebui urmarite si aspectele juridice specifice privind modalitatea de desfasurare a activitatii intr-un astfel de regim, cum ar fi: ce trebuie sa includa contractul de munca, drepturile si obligatiile salariatului, obligatiile angajatorului, etc.
Reamintim ca declaratia unica privind impozitul pe venit si contributiile sociale datorate de persoanele fizice pentru anul 2018 trebuie depusa pana pe 15 martie 2019, acesta fiind si termenul de plata al impozitului si contributiilor sociale datorate.