Pentru aceasta editie recenta, cercetarea a acoperit anul 2013 sau 2014 si s-a bazat pe o selectie din cele mai mari 250 de companii la nivel mondial (G250) din lista 2014 Fortune 500 . Tendintele globale in ceea ce priveste raportarea in domeniul RC s-a bazat pe studiul raportarii de catre cele mai mari 100 companii in functie de venituri din fiecare din cele 45 de tari participante la studiu.
Studiul este prezentat in trei parti:
• Partea 1: Contabilizand carbonul: evaluarea rapoartelor;
• Partea 2: Calitatea raportarii in domeniul RC a companiilor G250;
• Partea 3: Tendinte globale in raportarea in domeniul RC.
In Partile 1 si 2, KPMG a evaluat calitatea raportarii in domeniul RC a celor mai mari 250 de companii la nivel global in functie de venituri cu o atentie deosebita asupra informatiilor cu privire la carbon, pe care aceste companii le publica in rapoartele lor anuale financiare si/sau rapoartele in domeniul RC. Calitatea a fost evaluata utilizand metodologii de punctare bazate pe punctul de vedere al profesionistilor KPMG privind practicile cele mai bune in domeniul raportarii. In Partea 3, studiul prezinta tendintele globale in domeniul raportarii RC pe baza rapoartelor publicate de cele mai mari 100 de companii din cele 45 de tari participante.
Constatari in ceea ce priveste tendintele globale in domeniul raportarii RC
• Aproape trei sferturi din companiile din N100 raporteaza in prezent in domeniul RC. Procentul de raportare in domeniul RC al companiilor din G250 depaseste 90%.
• Calitatea raportarii in domeniul RC s-a imbunatatit in regiunea Asia Pacific comparativ cu 2013, dar a scazut usor in celelalte zone. Mai multe companii din zona Asia Pacific raporteaza acum in domeniul RC decat in orice alta regiune, iar patru economii emergente au cea mai mare rata de raportare in domeniul RC: India, Indonezia, Malaezia si Africa de Sud. Ratele ridicate sunt adesea datorate reglementarilor emise de guverne sau de burse.
• Companiile devin din ce in ce mai bune in raportarea tendintelor si riscurilor de mediu si sociale care le afecteaza afacerea. Companiile din sectorul comercial mai au multe de facut, aflandu-se in urma tuturor celorlalte sectoare.
• Includerea datelor referitoare la RC in rapoartele anuale financiare este acum o tendinta globala clar stabilita. Aproape 3 din 5 companii fac acest lucru in prezent, in comparatie cu doar 1 din 5 in 2011. Numarul companiilor care mentioneaza elaborarea de rapoarte integrate ramane scazut: aproximativ 1 din 10.
• Raportul de tip „assurance” independent, realizat de catre o terta parte, asupra informatiilor din domeniul RC este acum o practica standard ferm stabilita intre companiile G250: aproape doua treimi investesc in „assurance”. Organizatiile majore din domeniul contabilitatii continua sa domine piata pentru acest tip de rapoarte de terta parte intre companiile G250 si N100.
• Global Reporting Initiative (GRI) ramane cel mai popular ghid de raportare voluntara in lume, dar utilizarea GRI a scazut printre cele mai mari companii la nivel global.
• Informatiile privind emisiile de carbon pe care cele mai mari companii la nivel mondial le publica in rapoartele financiare anuale sau in rapoartele RC sunt lipsite de consistenta. Acest lucru face aproape imposibila compararea exacta a performantei unei companii in ceea ce priveste emisiile de carbon cu cea a unei alte companii.
• Aproximativ jumatate (47 la suta) din cele mai mari companii la nivel mondial nu publica tinte pentru reducerea emisiilor de carbon.
• 62 la suta dintre cei care isi raporteaza emisiile de carbon investesc in servicii de tip „assurance” independente, aliniindu-se ratelor globale inregistrate pentru alte tipuri de informatii RC raportate.
Tendinte privind raportarea RC in Romania
Analiza primelor 100 de companii din Romania in functie de venit (N100) indica un numar aproximativ constant al celor care raporteaza cu privire la dezvoltarea durabila, fie intr-un raport local sau prin furnizarea de informatii pentru un raport de RC de grup, comparativ cu studiul anterior, desfasurat in 2013. Prezentul sondaj, ce se bazeaza pe informatii referitoare la 2013 sau 2014 indica un numar de 68 de companii care publica informatii cu privire la dezvoltare durabila, in timp ce in cadrul precedentului studiu, ce a analizat rapoarte publicate in 2011 sau 2012, au fost identificate 69 de companii care raporteaza.
Conform rezultatelor recente, 33 de companii din cele N100 raporteaza local informatii cu privire la performanta lor in domeniul dezvoltarii durabile, fie intr-un raport de RC separat, fie sub forma unei sectiuni din raportul anual. Celelalte 35 raporteaza numai la Grup.
Geta Diaconu, Director, Consultanta in domeniul Dezvoltarii Durabile, KPMG in Romania, concluzioneaza: “Asa cum este evidentiat in acest Studiu, raportarea in domeniul responsabilitatii corporative a devenit o practica standard de afaceri la nivel global, cu 92% dintre companiile incluse in G250 si 73% dintre primele 100 de companii din cele 45 tari incluse in studiu realizand astfel de rapoarte periodic. Romania este inca la inceput de drum. Avem multe de recuperat, angajamentul managementului si efortul sustinut in acest sens sunt necesare, dar progresul observat in ultimii ani este un element incurajator.
Directiva nr. 95/2014 privind prezentarea de informatii nefinanciare si privind diversitatea va fi transpusa in legislatia romaneasca pana la finalul anului 2016, iar companiile ce intra sub incidenta acestei Directive vor fi obligate sa raporteze incepand cu exercitiul financiar 2017. Directiva impune obligatii de raportare pentru companii mari de interes public cu un numar mediu de minim 500 de angajati in cursul exercitiului financiar. Aceste organizatii vor trebui sa raporteze informatii privind protectia mediului, aspecte sociale ?i referitoare la drepturile personalului angajat, combaterea coruptiei ?i a darii de mita, precum si respectarea drepturilor omului. Speram ca aceste obligatii vor avea un impact atat asupra numarului, cat si asupra calitatii rapoartelor de dezvoltare durabila, contribuind astfel la cresterea nivelului de transparenta cu privire la informatiile nefinanciare. Totusi, un proces coerent de transpunere este extrem de important pentru evolutia acestui tip de raportare in Romania.
Ghidurile sau standardele de raportare recunoscute la nivel international sunt utilizate de putine dintre companiile din Romania care publica rapoarte de dezvoltare durabila si inca nu observam un interes pentru rapoarte de tip „assurance”. Aceste aspecte denota faptul ca majoritatea companiilor ce activeaza pe piata romaneasca nu au inca o abordare strategica si un proces structurat de raportare. Prin utilizarea celor mai bune practici si ghiduri in domeniu si prin solicitarea de „assurance” pentru datele raportate, companiile vor progresa spre rapoarte relevante, de incredere si comparabile”.
