De la aparitia situatiei generate de coronavirus, guvernele si bancile centrale din intreaga lume au tintit prin pachetele de masuri luate ca raspuns imediat la criza mentinerea pe cat posibil a lichiditatii in economie si, implicit, evitarea unei acumulari a datoriilor care sa agraveze situatia oricum complicata a multor operatori economici. In acest context, legislatia romaneasca privind cesiunile de creante, care a dus la un blocaj pe aceasta piata in ultimii doi ani, ar trebui reanalizata prin raportare la noile conditii economice. In acest mod s-ar putea ameliora semnificativ activitatea de colectare de creante care are atat rolul de a imbunatati fluxul de numerar pentru creditori, cat si de a sprijini consumatorii de buna credinta pentru a obtine termene de plata extinse, adica prelungirea perioadei de rambursare, cu adaptarea acesteia la capacitatile de plata, esalonarea datoriei in rate convenabile, adaptate bugetului lor, sau reduceri la plata.
Astfel, consideram ca ar fi benefica o serie de modificari legislative care sa vizeze eliminarea plafonarii deductibilitatii la cesiunea de creante, actualele prevederi cu privire deductibilitatea pentru provizioane cu risc de neplata si pentru provizioanele pentru creante neincasate pentru societati comerciale, altele decat institutii financiare, precum si alinierea prevederilor legislatiei nationale de TVA la jurisprudenta CJEU cu privire la posibilitatea de ajustare a TVA pentru creantele neincasate. Vom analiza in continuare fiecare dintre cele trei masuri cu impact pentru piata cesiunilor de creante.
Plafonul de deductibilitate de 30% la vanzarea de creante, introdus in 2018, a pus furnizorii de utilitati si bancile in situatia de a renunta la vanzarea creantelor neincasate catre operatorii specializati. Motivul este ca venitul pe care l-ar realiza din procesul de vanzare nu acopera efectul fiscal al plafonului de 30% in ceea ce priveste deductibilitatea pierderilor din cesiunile de creante la calculul impozitului pe profit. Cu alte cuvinte, aceasta activitate devine ineficienta sau poate aduce chiar pierderi in cazul tranzactiilor cu creante cu scadenta depasita pentru perioade mai mari de 240/360 de zile. In aceste situatii, costurile fiscale si de tranzactie pot depasi veniturile. Impactul acestor prevederi a fost resimtit atat de banci, cat si de furnizorii de servicii precum utilitati si telecom care, anterior, apelau la cesionarea creantelor.
In cazul bancilor, reducerea creditelor neperformante (NPL) este o cerinta din partea bancilor centrale, pentru a creste calitatea activelor. Ca urmare a procesului de curatare a bilanturilor, rata NPL a scazut de aproximativ trei ori pana in 2017. In ultimii doi ani, ritmul a fost mult temperat, sub impactul modificarilor fiscale care au penalizat vanzarea creditelor neperformante si a unui cadru de reglementare mai strict. Conform rapoartelor BNR asupra stabilitatii financiare cesiunile de creante au contribuit la diminuarea creditelor neperformante la nivelul pietei.
In domeniul telecom, creantele neincasate, desi au valoare medie mica, au un volum mare, fapt care le-a impus furnizorilor de astfel de servicii sa externalizeze activitatea de recuperare. Introducerea planului de 30% i-a fortat, in ultimii doi ani, sa reia gestionarea interna a acestei activitati, dar fara aceeasi eficienta, fapt care a crescut gradul de neincasare. Pretul mediu de vanzare a creantelor in domeniul telecom a atins maximum 10-12% din valoarea acestora, in perioada de pana in 2017, in functie de gradul de vechime al creantei si de profilul debitorului. Dupa 2018, pretul a scazut la o treime, in conditiile in care gradul de recuperabilitate pe o perioada de 10 ani este limitat la aproximativ 20%.
O alta masura de sustinere a fluxurilor financiare este acordarea deductibilitatii integrale pentru provizioanele pentru risc de neplata si pentru provizioanele pentru creante neincasate. Mai mult decat atat, pretul cesiunii de creante reprezinta un venit impozabil. Prin eliminarea limitarii deductibilitatii s-ar putea tranzactiona volume semnificative de creante neperformante blocate in prezent in situatiile financiare ale creditorilor. Totodata, aceste vanzari ar putea aduce bugetului de stat venituri din impozitul de 16% din pretul de vanzare. In schimb, reglementarile actuale incurajeaza operatorii sa le scoata din gestiune, situatie care ar costa statul mult mai mult pentru ca aceste creante devin deductibile integral sau partial la calculul impozitului.
Efectul fiscal al TVA pentru creantele neincasate: Romania este printre putinele tari din UE care nu permit ajustarea TVA pentru creantele neincasate de la persoane fizice. Conform jurisprudentei europene (deciziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE): DiMaura C-246/16, Unicredit Leasing C-242/18, SCT C-146/19), un stat membru trebuie sa permita reducerea bazei de impozitare in scopuri de TVA si, anume, recuperarea TVA achitata deja la bugetul de stat, desi nu a fost incasata de la client, daca persoana impozabila poate demonstra ca creanta pe care o detine fata de debitorul sau prezinta un caracter definitiv nerecuperabil. Asadar, neincasarea in sine nu poate determina limitarea posibilitatii de reducere a TVA aferenta acestor creante, ci caracterul nerecuperabil, al carui corolar consta in faptul ca administratia fiscala nu poate incasa cu titlu de TVA un cuantum mai mare decat cel pe care l‑a colectat contribuabilul.
Prin raportare la aceste decizii CJUE, actuala limitare din Codul Fiscal romanesc depaseste limitele facultatii de derogare conferite de Directiva de TVA pentru aceste situatii, fiind necesara revizuirea si modificarea legislatiei nationale in consecinta.
Concluzionand, eliminarea plafonului de deductibilitate de 30% la vanzarea creantelor impreuna cu mentinerea unui cadru legislativ predictibil ar debloca piata cesiunilor de creante si ar asigura mobilizarea de capital necesar pentru a pastra, in urmatorii ani, rata de credite neperformante din sistemul financiar-bancar la un nivel sustenabil. Eliminarea acestui plafon da posibilitatea recuperarii unei parti a acestor pierderi prin cesiunea respectivelor debite catre entitati specializate in recuperarea creantelor, fara a inregistra costuri fiscale suplimentare.
De asemenea, alinierea prevederilor legislatiei nationale de TVA la jurisprudenta CJEU privind posibilitatea de ajustare a TVA pentru creantele neincasate reprezinta o solutie oportuna in contextul actual pentru asigurarea necesarului resurselor de finantare.
Cu atat mai putin, avand in vedere cele de mai sus, ar fi oportuna adoptarea de catre Parlament a altor propuneri legislative contrare deblocarii pietei, asa cum este proiectul de Lege privind protectia consumatorilor fata de cesiunile speculative de creante care, in varianta propusa de initiator, ar insemna in fapt oprirea activitatii de cesiune creante.
