Supraimpozitarea salariilor ”mari” este o tema falsa ca, de altfel, intreaga discutie despre impozitarea progresiva. In primul rand, supraimpozitarea vehiculata nu are sens economic sau social: nu ar aduce incasari la buget care sa rezolve macar partial situatia dificila a deficitului si nici nu ar genera echitate intre contribuabili, atata timp cat este pus arbitrar un prag fara nicio modelare economica pentru a-l justifica. In al doilea rand impozitarea progresiva nu poate fi introdusa in viitorul apropiat fara o reforma solida a administratiei fiscale care, in conditiile actuale, nu este pregatita sa gestioneze milioane de declaratii si nici fara un studiu care sa indice variantele optime de impozitare pentru economia locala. Asa cum mediul de afaceri a sustinut repetat, fara o analiza temeinica a sistemului fiscal, fara o reforma serioasa si fara implementarea de tehnologie in administrarea fiscala, schimbarile in fiscalitate nu vor aduce beneficii.
Orice dezbatere despre o viitoare modificare a fiscalitatii din Romania ar trebui sa aiba in vedere aceste scopuri: cresterea echitatii fiscale si a incasarilor bugetare prin reformarea administratiei fiscale si analiza legislatiei pentru a mari baza de impozitare. Insa aceste lucruri sunt cunoscute la nivel guvernamental, ele fiind incluse in PNRR la capitolul reforma fiscala, unde sunt prevazute etape si jaloane de indeplinit.
Unul dintre pasii asumati prin PNRR este o analiza a sistemului fiscal realizata de Banca Mondiala (BM). Raportul intocmit de institutia internationala urmeaza sa fie utilizat in deciziile de politica fiscal bugetara, intrucat PNRR nu contine masurile concrete pe care le va lua guvernul, ci obiectivul pe care trebuie sa-l atinga, respectiv majorarea veniturilor bugetare cu 3 puncte procentuale din PIB pana in 2026 prin reforma sistemului fiscal. Ce prevede insa PNRR este termenul pana la care BM avea de transmis documentul de analiza autoritatilor romane, termen care s-a implinit inca de la finalul anului trecut. Ne aflam la patru luni distanta, iar raportul nu a fost publicat oficial, dar a aparut in presa fara sa fie negat de autoritati.
Documentul are o serie de recomandari pentru potentialele reforme ale cadrului politicii fiscale, dar subliniaza ca nici una dintre reformele fiscale propuse nu poate fi realizata fara reforma si digitalizarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF).
Principalele recomandari ale BM vizeaza reformarea impozitarii veniturilor din munca cu luarea in considerare a introducerii unei rate progresive a impozitului pe venitul personal pentru veniturile din munca, precum si cu eliminarea diverselor exceptii, scutiri care ingusteaza baza de impozitare, reformarea impozitarii veniturilor din capital pentru a creste eficienta si echitatea, imbunatatirea impozitarii proprietatii prin trecerea de la un sistem bazat pe suprafata la un sistem bazat pe valoarea de piata, reformarea stimulentelor privind impozitul pe profit pentru a imbunatati eficienta si transparenta (de exemplu simplificarea stimulentului fiscal pentru cercetare si dezvoltare la o singura deducere imbunatatita), reducerea pragului de eligibilitate pentru regimul microintreprinderilor pentru a egala pragul TVA (in prezent, 88.500 euro) si eliminarea cotelor reduse de TVA.
Mai mult, BM arata ca reformele fiscale ar trebui sa fie realizate impreuna cu reforme cheie in domeniul cheltuielilor pentru a obtine treptat consolidarea fiscala, precum reforma sistemului de pensii (inclusiv a pensiilor speciale), restructurarea sistemului de salarizare in sectorul public si introducerea treptata a bugetarii pe programe in administratia centrala.
Este foarte important sa intelegem principiul pe care il subliniaza Banca Mondiala: respectiv ca reformele trebuie sa fie realizate in stransa corelare pentru a atinge obiectivele de echitate fiscala si majorare a incasarilor bugetare. Masuri singulare, cum ar fi supraimpozitarea unor salarii, nu contribuie la consolidarea fiscala. Guvernul trebuie sa abordeze politicile fiscal-bugetare unitar si sa calculeze impactul fiecarei potentiale decizii intr-un ansamblu, cu alte cuvinte sa aiba o strategie clara pe toate palierele: in zona veniturilor prin reglaje ale cadrului legislativ fiscal si prin reforma administratiei fiscale, iar in zona cheltuielilor prin regandirea sistemelor de pensii si de salarii in sectorul public. Pentru o mai buna intelegere a raportului dintre venituri si cheltuieli, ar trebui sa retinem ca in 2022, cheltuielile cu salariile si pensiile au ajuns la circa 20% din PIB, in conditiile in care incasarile din taxe, respectiv veniturile fiscale ale statului, au fost de circa 27% din PIB. Acest dezechilibru bugetar nu poate fi corectat cu masuri ad hoc, ci doar printr-o regandire a intregii politici fiscal-bugetare a statului.
Concluzionand, documentul BM este foarte util in dezbaterea publica pentru ca pune in ordine, dintr-o perspectiva neutra, diferitele probleme pe care le are in acest moment sistemul fiscal si de administrare fiscala si vine cu potentiale solutii. In continuare recomandarile merita analizate, discutate public si continuate cu studii de impact ale diferitelor masuri. Ar fi de dorit sa trecem la nivelul urmator in politica fiscal-bugetara, sa depasim stadiul masurilor pripite, fara studii de impact, pentru a obtine consolidarea fiscala pe termen lung.
