La nivelul Uniunii Europene, autoritatile fiscale sunt primele care au reactionat si au implementat procese de raportare fiscala digitalizate. Activitatea de administrare fiscala, precum si procesul de combatere a fraudei in domeniul TVA au fost mult eficientizate in anumite state membre, iar relatiile de cooperare economica si financiara dintre state se afla intr-un proces semnificativ de imbunatatire.
Spre exemplu, SAF-T este un standard international de document electronic definit de OECD prin care sunt transmise informatii fiscale catre autoritatile fiscale nationale. Acest SAF-T este din ce in ce mai adoptat in randul statelor membre UE. State precum Spania, Franta, Polonia, Ungaria si Marea Britanie l-au implementat deja si acum au in plan integrarea de procese digitale si metode mai rapide de culegere a informatiilor de ordin fiscal de la contribuabili.
Daca, pana in prezent, vorbeam despre declaratii fiscale completate si depuse electronic sau SAF-T transmis catre autoritatile fiscale, acum vorbim despre conectarea autoritatilor fiscale direct la serverele companiilor pentru a prelua informatii de ordin fiscal.
Conectarea autoritatilor fiscale la serverele companiilor face ca greselile de ordin fiscal sa fie vizibile in timp real de catre inspectorii fiscali. De regula, companiile aveau un ragaz de timp sa corecteze un eventual tratament fiscal gresit de la data la care intervenea o tranzactie, pana la data la care se completa declaratia fiscala. Odata cu conectarea la serverele companiilor, autoritatile fiscale vor preleva informatia bruta despre tranzactie imediat dupa ce aceasta a avut loc.
Asadar, eventualele corectii de tratament fiscal gresit vor fi putin mai complicat de realizat decat in prezent.
Ca urmare, la nivelul companiilor, administrarea functiei fiscale va avea un rol crucial in modelarea afacerii si a tranzactiilor. Analiza fiscala se va efectua inainte de a lua orice decizie de afaceri si de a efectua orice tranzactie.
Iar in administrarea eficienta a functiei fiscale va capata importanta o noua profesie, si anume, cea de specialist in tehnologie fiscala (“tax technology”), cu atributii in zona de aplicare a legislatiei fiscale si in utilizarea tehnologiilor menite sa eficientizeze raportarea fiscala si relatia cu autoritatile fiscale. Profesia se numeste “taxolog” (“taxologist” in engleza) si, cel putin la nivelul Uniunii Europene, apar tot mai multe cereri de angajare din partea companiilor.
In concluzie, tehnologia implementata in relatia autoritate fiscala-contribuabil va conduce la necesitatea unui comportament preventiv si de administrare a riscului fiscal in timp real din partea contribuabililor. Orice analiza fiscala se va face inainte de derularea oricarei afaceri sau tranzactii, in caz contrar este posibil sa apara costuri fiscale suplimentare si eventualele corectii sa se realizeze mai dificil. Potentialele costuri fiscale trebuie calculate si, eventual, incluse in costul derularii unei tranzactii de la bun inceput.
Intr-un asemenea context general se preteaza sa deschidem cu adevarat discutia despre preventie si pro-activitate din partea contribuabililor, a consultantilor si a ANAF.
