La finalul fiecarui an, departamentele financiar-contabile din cadrul companiilor se concentreaza pe indeplinirea obligatiilor legate de declararea si plata taxelor la bugetul de stat. Insa, pentru conformare fiscala si pentru optimizarea fluxului de numerar, societatile comerciale trebuie sa deruleze o serie de operatiuni, cum ar fi inventarierea stocurilor, ajustarea voluntara a preturilor de transfer, unde este cazul, analizarea capitalurilor proprii in vederea aplicarii unor bonificatii sau revizuirea deducerii suplimentare a TVA aferenta achizitiilor de la furnizorii declarati inactivi sau cu codul de TVA anulat. Aceste verificari ar trebui realizate periodic, dar, de regula, sunt amanate din cauza presiunilor cotidiene, iar contribuabilii risca sa omita anumite obligatii de declarare si sa rateze o serie de oportunitati.
Situatia este valabila pentru majoritatea companiilor, dar cele mai afectate sunt cele care fac parte din grupuri multinationale, inclusiv cele din domeniul auto.
Inventarierea anuala si implicatiile sale
Intr-o industrie in care stocurile reprezinta principalul activ necesar in desfasurarea activitatii economice, este de asteptat ca, in urma procesului de inventariere anuala, sa rezulte valori materiale care trebuie analizate cu atentie de departamentele financiar-contabile. In acest sens, este bine de stiut ca exista multiple situatii in care lipsurile la inventar nu sunt considerate automat nedeductibile din perspectiva impozitului pe profit. Este cazul minusurilor care rezulta din cauza unor erori de comunicare intre sistemele de gestiune a stocurilor si sistemele financiar-contabile. Exemplele de acest gen pot continua si, de aceea, contribuabilii trebuie sa analizeze riguros fiecare situatie care genereaza lipsuri in inventar.
Din perspectiva TVA, de asemenea, este esentiala realizarea unei analize cu privire la obligatiile de ajustare sau de auto-colectare in cazul bunurilor care lipsesc din inventar sau la cele ce pot sa apara ca urmare a pierderilor tehnologice si a consumului propriu.
In cadrul inspectiilor fiscale, autoritatile acorda o atentie sporita unor astfel de aspecte si, de cele mai multe ori, concluzia acestora este defavorabila contribuabililor.
Ajustari din perspectiva preturilor de transfer
Pregatirea dosarului de preturi de transfer reprezinta un moment potrivit pentru a verifica, pe baza unor studii de piata actualizate, daca preturile de transfer practicate de contribuabili in anul fiscal pentru care se face raportarea sunt la nivelul pietei.
Avand in vedere impactul fiscal important pe care preturile de transfer il au asupra impozitelor si taxelor platite de contribuabili, daca, in urma verificarilor, se constata ca acestea nu se situeaza in intervalul stabilit de piata, se recomanda efectuarea de ajustari voluntare de preturi de transfer, inainte de depunerea declaratiei de impozit pe profit. Ajustarile voluntare pot fi aplicate asupra pretului bunurilor sau serviciilor sau asupra profitabilitatii obtinute din tranzactiile intra-grup, in cursul sau la sfarsitul anului fiscal. Desi legislatia locala nu contine prevederi specifice cu privire la modul in care se opereaza si implementeaza ajustarile voluntare de preturi de transfer, acestea sunt acceptate in practica de autoritatile fiscale daca sunt documentate corespunzator.
Optiunea de a efectua astfel de ajustari prezinta anumite beneficii pentru contribuabili. In primul rand, acestea pot fi operate de contribuabili la orice nivel in cadrul intervalului de piata. Astfel, contribuabilii pot aloca profiturile corespunzator intre persoanele afiliate, in functie de profilul functional, particularitatile afacerii si ale pietei in care activeaza. Conform legii, intr-o inspectie fiscala, autoritatile vor efectua intotdeauna ajustarile de preturi de transfer la tendinta centrala a pietei. In al doilea rand, prin aceste operatiuni, contribuabilul reduce riscul ca ANAF sa aplice potentiale ajustari in cadrul inspectiilor viitoare si, implicit, impactul unor astfel de dispozitii asupra fluxurilor de numerar, indicatorilor de performanta, deciziilor de afaceri etc.
De cele mai multe ori, aceste ajustari pot influenta si cuantumul taxelor vamale sau al TVA, astfel ca orice contribuabil trebuie sa analizeze individual fiecare situatie, in functie de specificul sau, iar ulterior sa se asigure ca toate obligatiile fiscale generate au fost stinse.
Verificarile esentiale din perspectiva fiscala
Una dintre verificarile esentiale si cu un potential impact pozitiv in fluxul de numerar ar fi analiza capitalurilor proprii, dat fiind faptul ca, incepand cu exercitiul de inchidere pentru impozitul pe profit aferent anului financiar 2021, companiile pot opta pentru aplicarea unor reduceri importante de impozit pe profit. Acestea pot ajunge chiar si la 12%, in cazul in care capitalurile proprii au inregistrat cresteri fata de anul anterior.
O alta verificare esentiala din perspectiva pregatirii raportarii de final de an, cu impact in zona deductibilitatii cheltuielilor si a preturilor de transfer, vizeaza cantitatea de informatii detinute pentru documentarea tranzactiilor transfrontaliere (cu precadere) care implica servicii prestate pentru contribuabili de persoane afiliate. In acest caz, in plus fata de testarea marjelor de profitabilitate, la finalul fiecarui an fiscal, companiile trebuie sa se asigure ca dispun de suficiente informatii si documente suport pentru a demonstra prestarea efectiva a serviciilor si beneficiul obtinut, dar si datele necesare cu privire la preturile platite pentru serviciile primite. Daca astfel de informatii nu au fost colectate si mentinute in timpul anului, trebuie obtinute de la persoanele afiliate.
Revizuirea deducerii suplimentare a TVA aferenta achizitiilor de la furnizorii declarati inactivi sau cu codul de TVA anulat reprezinta, de asemenea, o actiune care ar trebui intreprinsa cel putin la final de an, daca nu cu o recurenta lunara.
Finalul anului este si un moment ideal pentru a analiza retrospectiv operatiunile desfasurate. De exemplu, companiile pot realiza verificari temeinice privind furnizorii pentru a evita situatiile in care acestia sunt implicati in potentiale activitati frauduloase.
La randul lor, contribuabilii care deruleaza operatiuni scutite cu drept de deducere a TVA trebuie sa se asigure ca detin documente justificative in acest scop pentru livrari intracomunitare de bunuri sau pentru export. In cazul bunurilor de capital, compania trebuie sa stabileasca in ce masura poate fi exercitat dreptul de deducere a TVA si sa verifice obligatia de ajustare anuala.
In concluzie, contribuabilii care activeaza in industria auto, dar nu numai, trebuie sa analizeze cu atentie activitatea derulata in timpul anului si sa tina cont de toate implicatiile fiscale aferente, pentru a-si optimiza fluxul de numerar si pentru a se conforma reglementarilor legate de raportarile de final de an.
